Category: Software

România își construiește, în 2026, cel mai greu buget de securitate de după aderarea la NATO — nu doar pentru că Ministerul Apărării Naționale trece, pentru prima dată în termeni nominali, în zona de aproape 10 miliarde de euro, ci pentru că, în paralel, statul finanțează un întreg ecosistem: ordine publică, servicii de informații, frontieră, vamă, porturi civile cu utilizare duală, rezerve strategice și infrastructură de transport pe flancul estic. Cifrele trebuie citite împreună. Altfel, se confundă „bugetul Armatei” cu „efortul de apărare”, iar „portul Constanța” cu „baza navală”.

Articolul de mai jos trece prin arhitectura bugetară, prin cele două ministere de forță, prin serviciile secrete, prin porturile civile și militare, prin punctele de vamă și de frontieră și prin celelalte alocări uriașe care, deși stau în capitole civile, au consecințe directe pentru postura de securitate a României.

1. Cum se citește un buget de stat: trei cifre, trei definiții, trei capcane

În 2026, produsul intern brut este estimat de Ministerul Finanțelor la circa 2.045 miliarde lei. Cheltuielile bugetului general consolidat sunt estimate la 864,3 miliarde lei (42,3% din PIB), veniturile la 736,5 miliarde lei, iar deficitul la 127,7 miliarde lei (6,2% din PIB). Investițiile publice sunt programate la un record de 163,8 miliarde lei, peste 8% din PIB, din care o parte tot mai vizibilă trece prin instrumente europene, inclusiv SAFE.

Trei distincții metodologice evită erorile de interpretare.

Prima: creditele bugetare versus creditele de angajament. Creditele bugetare sunt banii care pot fi plătiți în anul respectiv. Creditele de angajament sunt plafonul până la care se pot semna contracte multianuale. La Apărare, diferența este uriașă: în jur de 49,4 miliarde lei de cheltuit în 2026, față de peste 112 miliarde lei de angajat. Cine citește doar a doua cifră crede că România cheltuie 5% din PIB pe Armată într-un singur an. Nu e cazul. Semnează acum, plătește în tranșe.

A doua: definiția NATO versus capitolul „Apărare” din legea bugetului. NATO include pensii militare, o parte din cheltuieli de infrastructură și alte elemente care nu coincid perfect cu alocarea MApN. Raportul anual al secretarului general Mark Rutte pune România la 2,21% din PIB în 2025. Legea bugetului pe 2026 vorbește despre 2,45% din PIB pentru MApN. Estimările NATO pentru 2026 plasează România în jur de 2,43%. Diferențele de zecimi nu sunt „minciuni”, sunt metodologii.

A treia: „apărare” versus „apărare plus securitate”. În iulie 2026, președintele Nicușor Dan a anunțat că România va ajunge în acest an la 3,7% din PIB cheltuieli combinate de apărare și securitate. Asta nu înseamnă că MApN are 3,7%. Înseamnă MApN + o parte din Interne, servicii, telecomunicații speciale, rezerve de stat, cibersecuritate și infrastructură cu dublă utilizare — exact arhitectura pe care Summitul NATO de la Haga (iunie 2025) a formalizat-o: 3,5% „hard defence” + 1,5% cheltuieli conexe până în 2035, adică ținta de 5%.

Cine amestecă cele trei straturi obține fie un discurs de panică („aruncăm tot PIB-ul pe tancuri”), fie unul de autosuficiență („am atins deja 3,7%, putem respira”). Realitatea e mai grea: România crește efortul, dar dintr-un deficit încă mare, cu absorbție inegală și cu o bază industrială care nu ține pasul cu contractele.

2. Ministerul Apărării Naționale: 49,4 miliarde lei, aproape 40% înzestrare

Parlamentul a aprobat pentru MApN, în 2026, 49,426 miliarde lei credite bugetare — aproximativ 2,45% din PIB. Față de execuția preliminară din 2025, alocarea crește cu 16,62%; față de alocarea pe 2025, discursul oficial vorbește de o creștere de ordinul 19%. Execuția 2025 a fost de 38,293 miliarde lei (circa 7,7 miliarde euro), cu o utilizare de 99,83% din creditele repartizate și o pondere NATO de 2,17–2,21% din PIB, în funcție de sursă. Bugetul aprobat pe 2025 fusese de 42,8 miliarde lei.

Structura pe 2026, anunțată în comisiile parlamentare și de ministrul Radu Miruță, arată o armată care încă plătește oameni și combustibil, dar care a răsturnat, în câțiva ani, raportul dintre „soldă” și „oțel”:

Ponderea de 38% pentru achiziții depășește vechiul angajament NATO de a aloca cel puțin 20% din bugetul de apărare modernizării. În 2025, execuția arăta deja că titlul de capital / tehnică militară a fost cel mai greu capitol, în jur de 2,9 miliarde euro. Personalul rămâne însă a doua greutate: solde, personal civil, drepturi, plus experimentul repornirii soldaților gradați voluntari — 3.000 de tineri, prima cohortă după 19 ani.

Contextul aliat explică de ce creșterea nu se oprește aici. La Haga, în 2025, aliații au acceptat urcarea treptată spre 3,5% cheltuieli directe de apărare până în 2035. Ministerul Finanțelor, în estimările citate de BNR, vede alocările MApN urcând de la circa 2,2% din PIB în 2025 spre 3,1% în 2029, iar investițiile MApN de la 0,9% la 1,8% din PIB în același orizont. Asta înseamnă, în lei, o dublare a efortului de capital într-un interval scurt, într-o economie care încă ajustează deficitul.

SAFE: 16,7 miliarde euro pentru România, aproape 10 miliarde pentru Armată

Peste legea bugetului stă instrumentul european SAFE — împrumuturi dedicate capabilităților de apărare. României îi revin circa 16,68 miliarde euro, a doua alocare după Polonia. Ca pondere în PIB-ul din 2025, pachetul valorează în jur de 4,4%. Din total, aproximativ 57% / 9,7 miliarde euro sunt destinate achizițiilor MApN: mașini de luptă, transportoare, elicoptere, sisteme de rachete, nave de patrulare, drone, muniții. Restul merge, în logică dual-use, spre infrastructură militară și coridoare de transport în est (Pașcani–Suceava–Siret, Târgu Neamț–Iași–Ungheni). BNR lucrează cu un profil de absorbție care crește de la 1,5 miliarde euro în 2026 spre 5,3 miliarde euro în 2030. Adică 2026 este abia rampa, nu vârful.

În paralel, CSAT a aprobat în septembrie 2026 Planul de Înzestrare a Armatei României 2027–2036. Pe mare, lista include modernizarea fregatelor, modernizarea navelor purtătoare de rachete, OPV-uri, sisteme autonome de suprafață și subacvatice, iar pe termen mai lung — după 2035–2037 — programul de submarine. Pe uscat și în aer rămân F-16 (livrări eșalonate), F-35 (plăți inițiale), Abrams, Patriot, HIMARS, Piranha V, SHORAD/VSHORAD Rafael (contract-cadru estimat la circa 2 miliarde euro), AAV7, elicoptere H215M. Nu toate aceste programe se văd integral în cele 18,8 miliarde lei din 2026. Multe sunt deja semnate; 2026 plătește rate și avansuri.

Un detaliu de disciplină bugetară: în decembrie 2025, Guvernul a suplimentat MApN cu 1,3 miliarde lei din fondul de rezervă, pentru plăți pe contracte de echipamente și infrastructură militară. Apărarea, în România, nu se închide la 31 decembrie. Se recapitalizează din rezervă când facturile ajung mai devreme decât calendarul.

3. Ministerul Afacerilor Interne: 35–36 miliarde lei, creștere mică, misiune uriașă

Dacă MApN este ministerul războiului de înaltă intensitate, MAI este ministerul presiunii zilnice: ordine publică, frontieră, migrație, situații de urgență, protecție civilă, criminalitate organizată, violență domestică, Schengen terestru. Bugetul pe 2026, avizat în comisiile de apărare fără amendamente, este de 35,755 miliarde lei credite bugetare (+3,8%) și 36,207 miliarde lei credite de angajament. În drafturile din martie, cifrele circulau la 34,7–35,4 miliarde lei. Diferențele țin de forma finală a legii, nu de o altă filozofie: Internele cresc lent, în timp ce Apărarea sare.

Asta nu înseamnă că MAI este „sărac”. În termeni absoluți, rămâne al cincilea–al șaselea capitol de cheltuieli al statului, după Muncă, Educație, Apărare și Transporturi. Diferența față de MApN este structura: la Interne, masa critică este personalul — polițiști, jandarmi, pompieri, polițiști de frontieră — plus flota auto, comunicațiile, echipamentul de intervenție și întreținerea a sute de sedii. Programele de capital sunt reale, dar fragmentate: autospeciale, scanere, drone tactice, echipament de frontieră, digitalizare 112 / dispecerate.

Fondurile europene completează, nu înlocuiesc, bugetul național. Programele naționale Afaceri Interne cofinanțate din fondurile 2021–2027 (FAMI, IMFV și instrumentele conexe) au o alocare totală de 548,7 milioane euro, din care 467,9 milioane euro bani europeni. În 2026 continuă apeluri pentru azil, cooperare interinstituțională, dar și pentru dotarea Poliției de Frontieră în logica Frontex. Sunt sume serioase pentru un inspectorat, modeste pe lângă o singură baterie Patriot.

Politic, tensiunea este vizibilă. Programul de guvernare cere MAI modernizare, prevenție, interoperabilitate digitală, combaterea migrației ilegale și adaptare la riscuri hibride și climatice. Bugetul, însă, crește cu mai puțin de 4%, într-un an în care frontiera cu Ucraina și Republica Moldova rămâne un coridor de tranzit, de contrabandă și de presiune hibridă. Rezultatul predictibil: instituția își menține efectivele și încearcă să cumpere capabilitate din fonduri UE, nu dintr-o explozie a capitolului intern.

4. Serviciile și rezervele: SRI trece de 5 miliarde lei, STS este tăiat, ANRSPS explodează

Pachetul de securitate internă nu se oprește la MAI. Legea bugetului pe 2026, în forma discutată public în martie, arată o redistribuire asimetrică între servicii:

• SRI: peste 5,2 miliarde lei credite bugetare (+13,8%) și peste 5,6 miliarde lei credite de angajament (+23,1%). Documentul de fundamentare al instituției vorbea de circa 5,20 miliarde lei, cu personalul ca principală cheltuială și cu o creștere vizibilă pe proiecte cu fonduri UE / cyber-IT. SRI a publicat sinteza bugetului aprobat prin Legea nr. 43/2026; ordinul de mărime al cheltuielilor totale este consistent cu aceste cifre.
• SIE: 812,5 milioane lei credite bugetare (+0,85%). Creștere de formă, după un salt de peste 17% în 2025.
• STS: peste 1,5 miliarde lei credite bugetare, −29,3% față de execuția preliminată din 2025 (când urcase spre 2,15 miliarde lei). Tăierea este cea mai brutală din sistemul de forță și sugerează fie finalizarea unor cicluri de investiții (rețele, 112, infrastructură critică de comunicații), fie o corecție după un an atipic.
• SPP: 408,9 milioane lei (−9,2%). Personalul rămâne la același ordin de mărime; se taie din afara salarizării.
• Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (ANRSPS): peste 656 milioane leicredite bugetare (+83,5%) și peste 743 milioane lei credite de angajament (+138%). Este una dintre creșterile cele mai puțin discutate public și una dintre cele mai elocvente: rezerva de stat, stocurile strategice și pregătirea pentru situații speciale au devenit, după 2022, un capitol de politică de securitate, nu de gospodărire.

Dacă adunăm MApN + MAI + SRI + SIE + STS + SPP + ANRSPS, obținem un „nucleu de forță” de ordinul 93–95 miliarde lei credite bugetare în 2026 — aproape 4,6% din PIB — înainte de a pune pe masă dual-use-ul din Transporturi, Energie, cibersecuritate civilă sau fondurile europene. De aici și declarația prezidențială de 3,7% „apărare și securitate”: nu este o cifră NATO clasică, este o cifră de doctrină internă, care strânge instituțiile care țin statul în picioare când apar drone, sabotaj, criză energetică sau val de refugiați.

5. Porturile: un bilanț civil de jumătate de miliard de lei și o flotă militară care își reconstruiește malul

Portul civil: CN APM Constanța

Compania Națională „Administrația Porturilor Maritime” SA Constanța — operatorul infrastructurii portuare de la Marea Neagră, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor — nu este o linie în legea bugetului de stat în sensul MApN. Are buget de venituri și cheltuieli propriu, aprobat prin hotărâre de guvern.

Pentru 2025, BVC-ul aprobat prevedea venituri totale de 530,4 milioane lei, cheltuieli de 415,5 milioane lei, profit brut de 114,9 milioane lei și un program de investiții de 368 milioane lei (ulterior rectificat spre 313 milioane lei). Cheltuielile de natură salarială au urcat spre 170,7 milioane lei, cu un personal prognozat de peste 1.000 de oameni. În execuția comercială, cifra de afaceri 2025 a fost de circa 458 milioane lei, cu profit net de 118 milioane lei. Compania rămâne profitabilă, dar volatilă: profitul a scăzut față de 2024, când basculase peste 256 milioane lei.

În aprilie 2026, bugetul Ministerului Transporturilor a fost suplimentat cu 281,6 milioane lei din fondul de rezervă, pentru majorarea capitalului social al CN APM — operațiune legată de preluarea a 100% din ICS Danube Logistics, operatorul Portului Giurgiulești. Este o mutare geoeconomică: România își prelungește amprenta portuară pe Dunărea de Jos, pe un nod care leagă Republica Moldova de Marea Neagră. Banii nu sunt „pentru dane civile”. Sunt pentru controlul unui gât de sticlă.

Peste BVC-ul companiei stă schema națională de ajutor pentru infrastructura portuară: 1,11 miliarde euro pentru porturi maritime și interioare (Fondul de Coeziune + cofinanțare publică, eșalonată 2023–2026) și 150 milioane euro pentru eficiență energetică în porturi (Fondul pentru Modernizare, 2026–2028). La scara unui singur an, 220 de milioane euro din schema de infrastructură cad în 2026. Este mai mult decât tot BVC-ul anual al administrației portuare.

Porturile militare: Constanța, Mangalia, Tulcea, Brăila

Forțele Navale nu au un „buget de port” separat publicat ca la CN APM. Au programe de înzestrare și proiecte de infrastructură de mal, finanțate din capitolul MApN și, tot mai mult, din SAFE.

Realitatea operațională este însă clară. Baze și puncte navale există la Constanța și Mangalia (Marea Neagră) și pe Dunăre la Tulcea și Brăila. În septembrie 2026, Forțele Navale au anunțat operaționalizarea sistemului Black Talon, dezvoltat cu Marina SUA, pentru protecția acestor obiective împotriva dronelor aeriene. Este recunoașterea târzie a unei lecții din Ucraina: un port militar fără cubolă C-UAS este o țintă, nu o bază.

Pe infrastructură, MApN are în vedere dezvoltarea portului militar Constanța, inclusiv un nou cheu militar în zona digului de sud, cu transfer de suprafață de la Ministerul Transporturilor. Fără acest cheu, navele noi — OPV-uri, eventuale corvete, viitoare submarine după 2035 — nu au unde să acosteze la standard NATO. Mentenanța fregatelor s-a făcut deja în șantierul din Constanța; programul de nave de patrulare discutate în 2026 prin SAFE (ordine de mărime sute de milioane de euro, cu variantă de construcție / investiție la Mangalia) leagă soarta șantierului civil de soarta flotei.

Aici apare tensiunea dual-use în forma ei cea mai concretă: același bazin, aceleași dane, aceleași canale de acces servesc și cerealele ucrainene, și fregata „Regele Ferdinand”. Un buget care finanțează doar „Armata” fără dane, scanere, energie de mal și protecție anti-dronă construiește o flotă pe hârtie.

6. Punctele de vamă și de frontieră: unde se întâlnesc banii Finanțelor, Internelor și Transporturilor

Autoritatea Vamală Română nu este un minister. Este instituție aflată în subordinea Ministerului Finanțelor. De aceea, în dezbaterile publice despre „bugetele mari”, AVR dispare: nu are o linie de 35 de miliarde, ca MAI. Are un buget de funcționare înglobat în Finanțe, plus proiecte de echipamente finanțate european.

Confuzia frecventă este între bugetul de cheltuieli al vămii și încasările vamale. Taxele vamale propriu-zise sunt o felie mică din veniturile statului. În execuția bugetului general consolidat pe 2025, impozitul pe comerțul exterior (taxe vamale) apare în jur de 2,47 miliarde lei. În primul semestru din 2026, același indicator era de 1,10 miliarde lei. TVA-ul și accizele de la import — acolo unde AVR și ANAF se întâlnesc — sunt cu totul alt ordin de mărime și țin de politica fiscală, nu de „bugetul vămii”.

Unde sunt, totuși, banii grei ai punctelor de control?

1. Echipamente de scanare și control. AVR derulează proiecte CCEI (instrumentul european pentru echipamente de control vamal) — inclusiv un pachet de 197 de echipamente pentru 20 de birouri de frontieră — și un proiect PNRR pentru sisteme de scanare auto/containere plus un Centru Național de Analiză Imagistică Vamală. Termenele de finalizare cad în 2026. Aceste investiții nu apar ca „miliarde în legea bugetului AVR”; apar ca fonduri europene + cofinanțare, cu impact operațional la Nădlac, Borș, Giurgiu, Constanța-port, Giurgiulești, Siret.
2. Poliția de Frontieră (MAI). Bugetul IGPF este o felie din cele 35,8 miliarde ale Internelor. Aici stau salariile, navele de patrulare fluvială, senzorii, camerele termale, elicoptere partajate, cooperarea Frontex. Fără PFR, un scanner vamal este o cutie într-o parcare.
3. Infrastructura de acces. În septembrie 2026, România și Ucraina au semnat un memorandum privind 17 puncte de frontieră, cu un efort total estimat la 1,2 miliarde euro, din care partea română depășește 550 milioane euro, finanțare vizată predominant din fonduri europene. Printre piese: un nou pod la Isaccea și modernizarea lanțurilor logistice spre porturile de la Marea Neagră și Dunăre. Acesta este, în practică, bugetul „punctelor de vamă” la scară strategică: nu ghișeul, ci drumul, podul, tăierea de frontieră și dana.
4. Reorganizarea din 2026. Ministerul Finanțelor a anunțat în aprilie trecea AVR pe un model de analiză de risc centralizată, digitalizare și control ulterior, cu desființarea unor etaje din aparatul central. Reforma costă puțin în lei și mult în execuție: dacă merge, timpii de vămuire scad și controlul se mută de pe benzi pe date; dacă nu merge, frontiera rămâne un ambuteiaj scump.

Pe scurt: punctul de vamă românesc este o intersecție de trei bugete. Finanțele plătesc scannerul și inspectorul vamal. Internele plătesc frontiera și intervenția. Transporturile plătesc drumul, podul și dana. Niciunul dintre cele trei nu „deține” singur problema.

7. Celelalte bugete uriașe: cine e mai mare decât Armata — și de ce contează pentru securitate

Ierarhia creditelor bugetare pe 2026, în forma dezbătută public, răstoarnă mitul că „totul se duce la Armată”:

• Muncă: ~91,8 miliarde lei (în scădere față de 2025) — pensii, asistență, handicap. Include și pensiile care, în metodologia NATO, se leagă parțial de efortul de apărare.
• Educație: zeci de miliarde (cifrele de draft au oscilat între 57 și 65 de miliarde, după cum se aglutinează cercetarea). Formează rezervorul de personal pentru Armată, Interne și industrie.
• MApN: 49,4 miliarde.
• Transporturi și Infrastructură: 42,03 miliarde lei credite bugetare (−3,7%) dar aproape 110 miliarde leicredite de angajament. Aici stau autostrăzile, feroviarul, porturile, aeroporturile — inclusiv piesele dual-use din SAFE și PNRR. Ministerul anunța, la bilanțul PNRR, circa 5 miliarde euro absorbiți în infrastructură.
• MAI: 35,8 miliarde.
• Agricultură: ~26 miliarde.
• Sănătate: ~22–23 miliarde credite bugetare, cu angajamente mai mari.
• Energie: salt spectaculos în draft (+268% la credite bugetare, spre 19,7 miliarde), pe fondul schemelor de sprijin și al investițiilor de rețea. Energie = reziliență. Fără rețea, nici Patriotul, nici scannerul vamal, nici dana nu funcționează.
• Finanțe (acțiuni generale): ordin de mărime de peste 100 de miliarde, dar este un capitol-umbrelă (datorie, transferuri, instituții subordonate), nu „biroul ministrului”.

Două observații de fond.

Prima: Munca și Educația rămân mai mari decât Apărarea. Un stat care își dublează înzestrarea fără să țină profesorii, medicii și baza de pensii își cumpără tehnică pe care nu o poate susține social. De aceea dezbaterea „tăiem de la Sănătate ca să dăm la tancuri” este incompletă. În 2026, Sănătatea chiar scade la credite bugetare, iar Apărarea crește; dar Munca rămâne, de departe, cel mai greu capitol.

A doua: Transporturile sunt, în angajamente, un al doilea minister de apărare. 110 miliarde lei credite de angajament înseamnă coridoare, poduri, feroviar de gabarit NATO, porturi. Summitul de la Haga a recunoscut explicit că 1,5 puncte procentuale din viitorul 5% pot fi infrastructură dual-use, ciber și reziliență. România deja pune acești bani la treabă, doar că îi contabilizează la Transporturi, nu la MApN.

8. De ce cresc unele bugete și stagnează altele: trei presiuni, un deficit

Presiunea aliată. După 2022, România nu mai poate argumenta 2% ca plafon. Haga a mutat ținta. Polonia, statele baltice și nordul Europei aleargă spre 3,5–5%. România a ales calea graduală: 2,2 → 2,45 → 3,1% MApN spre 2029, plus pachetul de securitate internă. Este o alegere de suportabilitate fiscală, recunoscută inclusiv de premierul Ilie Bolojan în 2025, când vorbea de 2,3% „în zona de anul acesta” și de o creștere ușoară ulterior, finanțată inclusiv prin credit mai ieftin dedicat apărării.

Presiunea deficitului. 6,2% din PIB în 2026, după 7,65% execuție 2025, rămâne un deficit mare. Consolidarea se vede deja în execuția la 6–7 luni din 2026 (deficitul semestrial a scăzut semnificativ față de 2025), dar spațiul pentru a mai umfla Internele sau Sănătatea este mic. De aceea Apărarea crește cu 17%, Internele cu 4%, STS scade cu 29%, Sănătatea scade la plăți. Nu este o doctrină. Este aritmetică.

Presiunea de absorbție. SAFE, PNRR, Fondul de Coeziune, CCEI, FAMI — toate cer proiecte mature, avize, șantiere, industrie. BNR presupune că profilul SAFE este din ce în ce mai greu spre 2028–2030. Dacă industria (Mangalia, Cugir, București, parteneriatele cu Rheinmetall, Airbus, Lockheed, Rafael) nu livrează, creditele de angajament rămân angajamente. Factura politică vine totuși anual, în NATO și în CSAT.

9. Ce nu se vede în tabele și costă, totuși

Câteva zone rămân opac sau sub-bugetate relativ la risc.

C-UAS și războiul dronelor. Black Talon pe patru porturi militare este un început, nu un acoperiș național. Amenințarea pe Dunăre, pe lângă centrale, pe lângă Constanța civilă și pe lângă depozitele ANRSPS cere o țesătură de senzori și effectori care nu încape într-o linie unică de buget. O parte va fi MApN, o parte MAI/IGSU, o parte operatori de infrastructură critică.

Personalul. MApN bugetează 3.000 de SGV. Forțele Navale recunosc public dificultatea de a ține operatori radar și ingineri. MAI duce greul intervenției zilnice. Nicio cifră de 38% înzestrare nu compensează o piramidă de vârste ruptă.

Mentenanța. 3,83 miliarde lei bunuri și servicii la MApN par mulți până calculezi orele de zbor F-16, kilometrii Abrams și orele de mare ale fregatelor. Istoria recentă a arătat că România știe să cumpere și greu să întrețină.

Industria de apărare internă. SAFE condiționează implicit localizarea. Creșterile de preț pe pachetul de nave (dezbătute public în 2026, cu argumentul investiției în șantier) arată costul politic al „made in Romania”: mai scump pe termen scurt, mai suveran pe termen lung — dacă șantierul chiar produce.

Transparența vămii și a portului militar. CN APM publică BVC. Forțele Navale publică programe, nu un bilanț de dană. AVR publică reforme, nu un buget lizibil pe punct de frontieră. Pentru un stat care își face din Marea Neagră argument strategic, opacitatea costă încredere.

10. Cum arată „factura totală” dacă o adunăm corect

O sinteză onestă, pentru 2026, arată cam așa:

Cifrele nu se adună aritmetic până la ultimul leu: o parte din SAFE trece prin MApN, o parte prin Transporturi; o parte din pensii militare e în Muncă, o parte în NATO; o parte din scannerul vamal e PNRR, nu AVR. Exact de aceea un articol onest nu oferă „un singur procent magic”. Oferă o hartă.

11. Concluzie: România nu mai are un buget de apărare. Are un sistem de bugete de securitate

În 2026, România face trei lucruri simultan.

Își ține Armata pe o traiectorie care respectă litera vechiului 2% și spiritul noului 3,5%, cu aproape 40% din banii MApN duși în tehnică. Își menține Internele și frontiera pe un buget care crește prea puțin față de misiune, compensând cu fonduri europene. Își leagă, târziu și incomplet, portul civil, baza navală, punctul de vamă și drumul de est într-o singură logică de flanc — prin SAFE, prin memorandumuri cu Ucraina, prin Giurgiulești, prin Black Talon, prin cheul de pe digul de sud.

Riscul nu este că „se cheltuie prea mult pe arme”. Riscul este fragmentarea: 49 de miliarde la MApN, 36 la Interne, jumătate de miliard într-o companie portuară, 281 de milioane pentru o participație la Giurgiulești, 197 de scanere vamale și 1,2 miliarde de euro de poduri — fără un tablou de bord unic. Inamicul, hibrid sau convențional, nu respectă anexele legii bugetului.

Până în 2035, dacă ținta de 5% rămâne politică de stat, factura va crește încă o dată pe atât. Întrebarea pentru următorii bugete nu mai este „dăm 2%?”. Este: cine plătește dana, cine plătește scannerul, cine plătește operatorul de dronă și cine ține aprinsă lumina în port când toate aceste linii, în sfârșit, trebuie să funcționeze împreună.

Notă metodologică. Cifrele din acest articol sunt cele comunicate public până la 23 septembrie 2026, din legea bugetului de stat pe 2026 (Legea nr. 43/2026), din execuțiile MApN și ale bugetului general consolidat, din raportul anual NATO 2025, din BVC-urile CN APM, din comunicatele MTI/MAI/MF și din estimările BNR privind SAFE. Definițiile NATO, COFOG și „apărare + securitate” nu sunt interșanjabile. Unde draftul din martie și legea adoptată diferă cu zecimi de miliard, am semnalat intervalul, nu am forțat o cifră unică.