Fabricile care umplu depozitele Armatei României nu sunt ale Ministerului Apărării. La 5 octombrie 2026, grupul industrial care le reunește, Compania Națională Romarm, este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, iar MApN este clientul ei, certificatorul ei și, în 2026, partea care spune că marfa comandată nu a venit la timp. Singura companie națională găsită în coordonarea Apărării este Romtehnica, cu sediul lângă Romarm, pe bulevardul Timișoara, dar fără uzine de muniție sau blindate în actele deschise pentru acest text.

De aici se înțelege și de ce programele mari de înzestrare din ultimii ani nu se citesc în bilanțurile tuturor uzinelor. Piranha 5 se asamblează la Uzina Mecanică București, filială Romarm. Pulberile noi sunt un proiect semnat cu Rheinmetall prin Pirochim Victoria, tot filială Romarm, dar fabrica nu produce încă. Restul pachetului uriaș din mai 2026, mașini de luptă, nave, sisteme antiaeriene și sute de mii de lovituri de 35 mm, a fost semnat de MApN cu societăți Rheinmetall și cu NVL, fără ca comunicatul Apărării să pună producția într-o uzină a statului român.

Din Arsenalul Armatei a rămas un client, nu un proprietar

Romarm de azi s-a născut prin Hotărârea Guvernului nr. 979 din 19 octombrie 2000. Statul a fuzionat Societatea Națională Romarm cu Regia Autonomă Arsenalul Armatei și a pus compania nouă sub Ministerul Industriei și Comerțului, nu sub MApN. Capitalul de atunci, 1.676.829.000 de mii de lei vechi, era integral al statului. Hotărârea spune că fondurile de investiții ale Arsenalului Armatei, preluate de la Ministerul Apărării, urmau să fie transferate prin bugetul ministerului industrial. Filialele numite în act erau Arsenal București, Tohan Zărnești, Carfil Brașov, Cugir, Plopeni și Moreni, toate cu Romarm acționar unic la acea dată.

Uzina Mecanică București își scrie singură acest traseu. Înființată în 1978 ca anexă a Fabricii 23 August, a fost preluată în decembrie 1990 de MApN, în Grupul Industrial al Armatei. După zece ani a trecut la Ministerul Industriei și Resurselor, sub numele Arsenal – Sucursala București, iar în 2001 a redevenit UMB, filială Romarm. Pagina este pe site-ul companiei.

Tutela nu s-a întors la Apărare. Site-ul Romarm spune că are capital sută la sută românesc și că stă sub Ministerul Economiei. HG nr. 668 din 27 august 2026 aprobă bugetul companiei pe 2026 tot sub acest minister. La 24 iulie 2026, într-un comunicat redat de AGERPRES, Romarm îl numește pe ministrul Economiei „acționarul său”. Cifrele din anexa bugetului pe 2026 sunt publicate în facsimil și nu au putut fi citite. Nu există, în sursele deschise pentru acest articol, un capital social actualizat al holdingului.

Nici „filială Romarm” nu mai înseamnă automat că Romarm deține 100% din acțiuni. La Arsenal Reșița, raportul administratorilor pe 2024 arată capital integral de stat, dar împărțit: Ministerul Economiei 62,84%, Romarm 37,16%, capital social 6.878.247,50 lei. Pentru celelalte uzine nu am găsit o structură de acționariat la fel de recentă. Sadu scrie pe site-ul propriu că este filială cu capital integral de stat. Atât se poate spune fără să inventăm procente.

Compania se prezintă ca având 15 filiale și o sucursală. Lista de pe pagina de filiale chiar asta conține: Arsenal Reșița, Carfil Brașov, Electromecanica Ploiești, Fabrica de Pulberi Făgăraș, Fabrica de Arme Cugir, Metrom Brașov, Uzina Automecanică Moreni, Pirochim Victoria, Uzina Mecanică Plopeni, Tohan Zărnești, Uzina Mecanică Mija, Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică București, Uzina Mecanică Cugir, Uzina de Produse Speciale Dragomirești, plus Centrul de excelență în cercetare, dezvoltare și inovare, sucursală înființată în 2022. Unele pagini interne scriu „16 filiale”. Economica.net folosește aceeași cifră și scoate din calculul industrial entitatea care face doar cercetare. Diferența de numărare nu este lămurită de un act public.

MApN rămâne în schemă ca autoritate de certificare. Romarm scrie că este autorizată și certificată de Ministerul Apărării Naționale și că are un sistem de calitate ISO 9001. Nu publică data ultimei certificări.

Ce are Apărarea în coordonare directă este Compania Națională Romtehnica. HG nr. 484 din 22 mai 2025 îi aprobă bugetul pe 2025. Sediul este pe bd. Timișoara nr. 5C, la o literă distanță de Romarm, CUI 472771. Anexa cu veniturile și cheltuielile nu a putut fi citită. Nu am găsit uzine industriale în patrimoniul ei.

Ce fabrică, de fapt, fiecare uzină

Nomenclatoarele de mai jos sunt cele publicate de companii. Nu sunt cote de producție și nu sunt comenzi.

La Cugir sunt două societăți. Uzina Mecanică Cugir, filială din 2001, scrie că face muniție NATO, pistoale, mitraliere, încărcătoare și un „turn de board”, în grafia site-ului. În 2004 din ea s-a desprins Fabrica de Arme Cugir, tot la Romarm, pe strada 21 Decembrie 1989 nr. 1A. Pagina de arme nu dă un catalog curent. Istoria comună, așa cum o publică ele, începe cu ateliere de oțel din 1799, trece prin Vickers Armstrong și Zbrojovka Brno și prin pistolul-mitralieră Orita de 9 mm. Cât din această linie mai iese pe poartă în 2026 nu scrie acolo.

Uzina Mecanică Sadu, la Bumbești-Jiu, a fost înființată în 1939 ca Pirotehnia Armatei, prin Înaltul Decret regal nr. 3010. Produce, potrivit propriului site, cartușe NATO de 5,56×45 mm, 7,62×51 mm și 9 mm Parabellum, calibre estice de la 5,45 mm la 9 mm Makarov și elemente de inițiere. Platforma Sadu II, construită în 1970 pentru armament de infanterie, a fost restrânsă în 2002: pe ea a apărut Parcul Industrial Sadu, sub Consiliul Județean Gorj. Din 29 ianuarie 2014 numele oficial este Societatea Uzina Mecanică Sadu SA.

Plopeni, fondată în 1937 și trecută în 1940, prin Decretul regal nr. 419, la Ministerul Înzestrării Armatei, listează lovituri de 20, 23, 30, 40 și 100 mm, lovituri de 152 mm pentru obuziere, contramăsuri în infraroșu și tuburi de cartuș de 20–40 mm. Carfil, cu originea în fabrica Dumitru Voinea din 1922, spune că face muniție de mortier și aruncător, inclusiv compatibilă cu AG-7/RPG-7 și AG-9/SPG-9, muniție pentru drone, o dronă proprie dezvoltată cu Periscope Aviation din SUA și un hub de instruire cu Défense Conseil International din Franța. Pentru niciunul dintre aceste parteneriate site-ul nu publică un contract, o cantitate sau un preț. În 2025 căuta, printr-un anunț cu termen 11 august, un partener care să aducă utilaje pentru forjarea corpurilor de calibru 120 mm. Anunțul nu este o comandă.

Dragomirești, înființată în 1981, se prezintă ca uzină de muniție de artilerie, compoziție B, bombe de aviație și explozivi, cu linii Bofors și Oerlikon-Contraves. Adresa publică este pe strada Laminorului din Târgoviște. Tohan, fostă uzină Malaxa din 1938 și apoi Uzina 6 Martie Zărnești, face lovituri reactive și de artilerie de 122 mm, bombe de iluminare și fum, grenade, și delaborează muniție. Mija, înființată la 5 noiembrie 1938, a produs bombe de aviație de 50, 100 și 225 kg; azi listează lovituri antitanc, grenade, inclusiv pentru ordine publică, și servicii de demilitarizare pentru armament de infanterie, transportoare, artilerie, tancuri și mitraliere antiaeriene.

Electromecanica Ploiești spune că în anii 1980 era singurul producător de rachete din România. Catalogul actual de pe pagina Romarm: rachete antitanc, aer-sol, antiaeriene dirijate radio și rachete antigrindină. Metrom Brașov se prezintă ca unicul producător român de tablă și bandă de cupru și de bandă de alamă și face, pe partea militară, degetare, discuri și rondele pentru muniție. Moreni, din 1968, este descrisă de Romarm drept singura fabrică românească de transportoare blindate: amfibii 4×4, 6×6 și 8×8, SAUR 1, SAUR 2 și Zimbru. Nu am găsit un contract semnat prin care Moreni să construiască Piranha V.

Două uzine chimice stau una lângă alta în documente și foarte departe în cifre. Fabrica de Pulberi Făgăraș a pornit producția în 1939, a pus în 2000 o instalație de nitrare pentru TNT și se autonumește singurul producător de explozivi și propulsoare solide din România. Pirochim Victoria vine dintr-un proiect german de pulberi fără fum, început în 1936, oprit în 1942 și reluat după Decretul nr. 2849 din 23 august 1949. Pagina ei nu publică un nomenclator și nu publică tone. Arsenal Reșița, creată în 1972 pentru tunuri de calibru mare și mijlociu, își definește obiectul ca artilerie de la 25 la 152 mm. În 2024 nu a avut nicio comandă de producție.

2025: peste 1,3 miliarde lei la uzinele care au depus bilanțul, și cinci pe pierdere

La 6 iulie 2026, Economica.net a adunat bilanțurile depuse. Douăsprezece filiale Romarm trecuseră de 1,3 miliarde de lei cifră de afaceri, cu 35% peste cele 976,6 milioane raportate pentru 2024 de companiile care publicaseră atunci. Trei filiale nu depuseseră încă bilanțul. Articolul nu le numește. Cifrele de mai jos sunt ale presei pe baza situațiilor financiare, nu ale unui raport consolidat pe care să-l fi publicat Romarm și pe care să-l fi deschis integral.

Uzina Mecanică București a avut afaceri nete de 344,1 milioane de lei, plus 60,2%, cel mai mare rulaj al ei din 2015 încoace în seria folosită de Economica, și un profit net de 214,7 milioane de lei, de aproximativ trei ori mai mare decât în anul anterior, cu 198 de angajați. Cugir a ajuns la 243,4 milioane de lei, o dublare, și la un profit de 32,7 milioane. Ziare.com, pe 15 septembrie 2026, dă o variantă mai puțin rotunjită: 243,46 milioane cifră de afaceri și 32,8 milioane profit net, față de 115,12 milioane venituri și 965.810 lei profit în 2024. În 2020 aceeași uzină avusese 71,88 milioane lei afaceri și 7,69 milioane pierdere. Capitalurile proprii ajunseseră la 733,84 milioane lei. Angajații erau 949, în scădere de la 1.058.

Carfil a raportat 214,9 milioane de lei, de 2,2 ori față de anul anterior, dar numai 1,4 milioane profit, de 2,7 ori. Dragomirești a crescut mai încet, 163,4 milioane, plus 18%, iar profitul a căzut la jumătate, până la 7,1 milioane. Plopeni a ajuns la 108,5 milioane, plus 29,5%. Profitul nu este publicat în articol.

La celălalt capăt, cinci din cele douăsprezece societăți analizate, 41,7%, au pierdut bani. Moreni: pierdere de 18 milioane de lei, egală cu 149% din cifra de afaceri, pe care articolul nu o scrie explicit. Sadu: pierdere de 16,6 milioane, 220% din cifră. Arsenal Reșița: afaceri de 1,49 milioane, plus 17,2%, pierdere de 405,4 mii de lei. Pirochim: afaceri de 73,4 mii de lei și pierdere de 878,2 mii. Făgăraș: afaceri zero și pierdere de 90.300 de lei. Afirmația de pe site, că Făgăraș este singurul producător român de explozivi și propulsoare, stă lângă un an întreg fără vânzări raportate. Nu am găsit o explicație oficială a contradicției.

Holdingul nu trebuie confundat cu suma uzinelor. G4Media scrie, la 1 septembrie 2026, că Romarm însăși a încheiat 2025 cu afaceri de 540 de milioane de lei și un profit de 10 milioane, cu aproape 550 de angajați. Nu am deschis bilanțul holdingului.

Pentru Electromecanica, Metrom, Tohan, Mija și Fabrica de Arme Cugir, Economica nu publică cifre pe 2025. Nu am de unde să spun care dintre ele sunt cele trei bilanțuri lipsă.

Contractele cu Armata: puține, numite, și în întârziere

Industria de stat nu publică un registru deschis al comenzilor militare. Ce se poate reconstrui vine dintr-un audit, din provizioane și din declarații.

În decembrie 2025, Curtea de Conturi a încheiat o misiune de conformitate la Romarm. G4Media îi citează concluzia: livrările către MApN au întârziat între 2 și 33 de luni; s-au plătit penalități de 12.557.996 de lei; pentru ce nu fusese livrat la termen se mai datorau penalități de cel puțin 17.138.778 de lei. În unele cazuri, Armata a reclamat calitatea, iar produsele au fost înlocuite integral cu altele fabricate din nou. Nu am deschis PDF-ul auditului. Cifrele stau, aici, ca citate din presă după documentul Curții.

Raportul financiar al Romarm pe 2025, citat de aceeași redacție, pune nume pe trei riscuri, toate față de unitatea militară 02550.

La Carfil, provizionul pentru penalități ajunsese la 11.642.657 de lei la 31 decembrie 2025, după o actualizare de 3.304.487 de lei. Contractul avea termen în august 2022. Textul contabil spune că focosul de la Aerofina nu mai poate fi aprovizionat, că filiala a propus altul, iar Armata nu îl acceptă pentru că nu are o componentă cerută expres. G4Media reface istoricul: în mai 2021, MApN a scos la licitație un acord-cadru de 43,6 milioane de lei pentru lovituri de 82 și 120 mm; singurul ofertant, Romarm, a semnat în ianuarie 2022. În anunțul SEAP, lotul de 82 mm avea un minim de 1.800 și un maxim de 12.960 de bucăți, iar lotul de 120 mm un minim de 1.600 și un maxim de 8.824. Lotul de 82 mm a ajuns la Carfil. Din 12.000 de obuze, scrie G4Media, s-au livrat 2.000. Directorul Carfil, Mircea Tănțău, și directorul Romarm, Răzvan Pîrcălăbescu, pun întârzierea pe seama testării focoaselor, care ar fi durat patru ani. Nu am verificat anunțul în SEAP.

La Tohan, provizionul pentru lovitura reactivă de 122 mm cu proiectil exploziv și bătaie mărită a fost diminuat cu 1.358.953 de lei, până la 3.500.777 de lei, „având în vedere livrările din an”. Deci în 2025 s-a livrat ceva, dar penalitatea nu s-a stins.

La Dragomirești, obiectul este precis: 19.000 de lovituri de 20×102 mm cu proiectil de instrucție trasor. Provizionul a fost urcat cu 4.524.434 de lei, până la 4.573.768 de lei la 31 decembrie 2025.

Separat, MApN a dat Romarm în judecată pentru două loturi considerate necorespunzătoare și cere 27,88 milioane de lei. Cauza era pe rol la Tribunalul București la 1 septembrie 2026. În întâmpinare, potrivit G4Media, Romarm nu neagă neconformitățile primului lot, dar susține că puteau fi remediate. În garanție a fost chemată Dragomirești. Nu am dosarul, deci nu există o sentință de relatat.

Soldul agregat, în vorbele ministrului interimar al Apărării, Radu Miruță, către G4Media: contracte semnate cu Romarm de 84 de milioane de lei fără TVA, livrări de aproximativ 10,4 milioane, rest de aproximativ 74 de milioane în întârziere și cu produse neconforme, penalități de aproximativ 25 de milioane de lei. Conducerea Romarm spune că în 2026 MApN nu a mai semnat niciun contract nou, nici cu compania, nici cu filialele. Miruță răspunde că este nevoie de contracte noi, dar întâi trebuie livrat ce este deja comandat. Afirmația „niciun contract nou” este a companiei. Nu am parcurs SEAP ca să o confirm independent.

La Carfil, consecința s-a văzut în salarii. În august 2026 oamenii nu fuseseră plătiți. Tănțău a spus că august și septembrie pot fi luni cu venire fără plată, pentru că lipsesc comenzile și încasările, și că societatea încearcă colaborări cu firme din statele baltice și din Ucraina. Nu există, în sursele deschise, un contract semnat cu un client ucrainean, cu cantitate și preț.

La Sadu, comanda recentă care are un preț public nu este de fabricație, ci de dezmembrare. La 31 octombrie 2025, ministrul economiei Radu Miruță a spus, la Târgu Jiu, că uzina a primit aproximativ 800.000 de euro ca să demonteze muniție din depozitele MApN și ale Ministerului de Interne, prin ordin de ministru. În aceeași declarație, relatată de Profit.ro, activitatea curentă era „la un nivel foarte scăzut”, iar explicația conducerii, lipsa tablei, nu i se părea credibilă ministrului, care spunea că uzina are bani. Este o judecată politică asupra managementului, nu un raport de audit al stocurilor de tablă.

Piranha 5 este programul mare care chiar trece printr-o filială Romarm

La 12 ianuarie 2018, General Dynamics European Land Systems a anunțat un contract de până la 227 de vehicule PIRANHA 5, în șase configurații, cu o valoare „de peste 1 miliard de dolari”. Producția urma să fie în România, prin cooperare între GDELS-Mowag și Uzina Mecanică București. Premierul Mihai Tudose și vicepremierul Marcel Ciolacu au fost la semnare, la sediul MApN. Comunicatul este al companiei. Nu am deschis un act românesc cu echivalentul în euro și nu fac eu conversia.

Linia de la București a pornit la 6 noiembrie 2019, tot potrivit GDELS, cu premierul Ludovic Orban, ministrul apărării Nicolae Ciucă și ministrul economiei Virgil Popescu de față. Orban a spus că 80% din investiția programului se întoarce în economia locală. Propoziția este politică, nu o balanță de offset publicată. Directorul UMB de atunci era Mihai Rafiu, același nume care apare în 2026 în relatările despre reținerile DNA.

Stadiul cel mai precis pe care l-am găsit este un interviu din 30 mai 2024 în Bursa, cu Marinică Mîrzu, managerul GDELS Romania. El spune că producția celor 133 de blindate din contractul 2 a început în iunie 2023, că 47 de vehicule complete erau în proces de recepție la beneficiar și că alte 21 erau pe linie. Restul trebuia livrat până la sfârșitul lui 2025. Titlul ziarului spune „livrate”. Citatul spune „în recepție”. Asocierea avea 148 de angajați români: 43 de la GDELS Romania, inclusiv șefii de stație, și 105 de la UMB. Carcasele contractului 2 se sudează, se vopsesc și se sablează la UMB. Vârsta medie în asociere era sub 50 de ani, la GDELS Romania până la 35.

Mîrzu mai spune că Parlamentul a aprobat încă 150 de transportoare peste contractul inițial și că Slovenia vizitase linia pentru o posibilă înțelegere între guverne. Aprobarea parlamentară, dacă este redată corect, nu este același lucru cu un contract semnat. Nu am găsit documentul Parlamentului și nu am o confirmare, până la 5 octombrie 2026, că cele 133 au fost toate recepționate sau că cele 150 au fost comandate. Exportul către Slovenia sau Republica Moldova rămâne, în acest interviu, o intenție.

Profitul foarte mare al UMB în 2025, 214,7 milioane de lei la 344,1 milioane cifră de afaceri, este compatibil cu un an plin de vehicule scumpe. Nu am o notă contabilă care să despartă veniturile din Piranha de restul activității, așa că legătura rămâne una de context, nu de defalcare.

Victoria este un contract de asociere. Pachetul mare din 2026 nu este al Romarm

La 3 noiembrie 2025, la Palatul Victoria, Pirochim și Rheinmetall au semnat înființarea Rheinmetall Victoria SA. Comunicatul guvernului fixează participațiile: Pirochim 49%, Rheinmetall 51%. Semnatarii sunt Ioan Bîrsan, directorul Pirochim, și Roman Köhne, pentru Rheinmetall. Obiectul: pulbere propulsivă și propulsori modulari. Guvernul spune că investiția va depăși 500 de milioane de euro, că va aduce aproximativ 700 de locuri de muncă și că uzina va avea o capacitate de aproximativ 300.000 de încărcături modulare.

În aceeași pagină, declarația lui Armin Papperger, marcată ca text neverificat după rostire, este mai detaliată și nu identică: „cam 60.000 de încărcături, adică 300.000 de încărcături modulare”, plus 200 de tone de pulberi pentru nevoile locale, mai ales calibrul sovietic de 120 mm și calibrul mediu. El împarte banii altfel decât titlul politic: aproximativ 400 de milioane de euro de la Rheinmetall și de la societatea mixtă, 120 de milioane contribuția României, 47 de milioane din programul european ASAP. Premierul Ilie Bolojan a vorbit despre „o jumătate de miliard”. Cu trei luni mai devreme, la 27 august 2025, AGERPRES relata un anunț al Ministerului Economiei despre un cadru contractual de 535 de milioane de euro, renegociat față de o formă pe care noul ministru o găsise „bătută în cuie”, cu drept de veto, furnizori români și costuri de licență. Nu tratez 535, „peste 500” și „o jumătate de miliard” ca pe aceeași cifră contabilă. Sunt trei formulări, din august și din noiembrie 2025.

Ce nu există în aceste pagini: o dată la care fabrica a început să producă, un contract de vânzare către MApN și un client de export. Pirochim, societatea care deține 49%, avea în 2025 afaceri de 73,4 mii de lei și o pierdere de 878,2 mii. Participația este un drept într-o companie nouă, nu o uzină care deja macină pulbere.

Contractele cu adevărat semnate cu Armata, și foarte mari, sunt altele. Comunicatul MApN, publicat ca informație de presă la 2 octombrie 2026, listează ce s-a semnat vineri, 29 mai 2026, în programul european SAFE.

Rheinmetall Automecanica SRL a primit un acord-cadru pentru 298 de mașini de luptă a infanteriei și derivate, de 3.337 milioane de euro fără TVA. Rheinmetall Italia livrează șapte sisteme SKYNEX, două Skyranger 35 și două sisteme Millennium, pentru 981.950.000 de euro fără TVA. NVL B.V. & Co. KG, din grupul Rheinmetall, livrează două nave de patrulare și două vedete pentru scafandri, pentru 920 de milioane de euro fără TVA. Rheinmetall Waffe Munition GmbH livrează 401.760 de lovituri de 35 mm AHEAD, pentru 449.750.000 de euro fără TVA. Adunate, cele patru valori din comunicat fac 5.688,7 milioane de euro fără TVA.

Niciun rând nu spune că aceste lucrări se fabrică la Moreni, la București, la Cugir sau la Dragomirești. Rheinmetall Automecanica SRL nu este, în comunicat, Uzina Automecanică Moreni. Asemănarea de nume este o capcană. Moreni rămâne filiala Romarm care în 2025 pierdea 18 milioane de lei. Muniția de 35 mm este cumpărată de la o societate germană, nu de la o filială care listează, ea, lovituri de 30 sau 40 mm. Nu am găsit un contract de producție de rachete pentru HIMARS într-o uzină Romarm.

Exportul, ca listă de clienți, este și mai subțire. Romarm scrie că este prezentă pe peste 50 de piețe, în Europa, cele două Americi, Asia și Africa. Nu dă țările, anii și sumele. Singurul contract extern recent, cu cifră și dată, este o cumpărare, nu o vânzare. La 11 septembrie 2026, Uzina Mecanică Cugir a semnat cu belgienii de la New Lachaussée contractul nr. 175, de 274,79 milioane de lei fără TVA, pentru o linie de cartușe NATO 12,7×99 mm, tipurile M8, M20 și M33. Cerința din caiet: minimum 80 de cartușe pe minut, la o eficiență de cel puțin 85%. Anunțul a apărut în SEAP la 14–15 septembrie 2026. Licitația, CN1086552, fusese lansată în octombrie 2025 și publicată în Jurnalul Oficial al UE sub numărul 685624-2025. Au fost trei oferte. Valoarea estimată era 275,9 milioane de lei. Ziare.com echivalează prețul cu aproximativ 54 de milioane de euro. Linia nu a produs încă nimic în datele pe care le-am văzut. Este un plan de capacitate, plătit de uzină către un furnizor de utilaje.

Uzinele care trăiesc din chirii, din protecție socială sau din aproape nimic

Legea nr. 232/2016 permite plata, de la buget, a unui nucleu de personal atunci când capacitățile de apărare nu au comenzi. Plafonul nu este efectivul real.

HG nr. 235 din 13 martie 2025 fixează pentru 2025 un număr mediu maxim de 1.361 de salariați plătiți astfel: 1.110 la filialele Romarm, 139 la Romaero, menționată expres ca fiind în insolvență, 56 la Avioane Craiova, 42 la IOR, 6 la Șantierul Naval Mangalia și 8 la U.M. Orăștie. Romarm repartizează locurile între filiale după gradul de încărcare. Hotărârea nu spune că aceste societăți sunt ale MApN. Mangalia intră aici doar ca beneficiar de șase posturi protejate, nu ca șantier al Apărării, și nu este subiectul acestui text.

Pentru 2026, Capital.ro a relatat la 5 iunie că guvernul a aprobat 100 de milioane de lei și un plafon de 1.182 de oameni, din care 1.034 la filialele Romarm. Nu am deschis hotărârea din Monitorul Oficial, doar relatarea.

Reșița arată ce înseamnă un nucleu fără producție. În 2024, comenzi de fabricație: zero. Cifra de afaceri: 1.270.814 lei, aproape toată din chirii, utilități refacturate și deșeuri. Produse militare vândute: zero. Pierdere: 282.068 lei. Personal mediu: 32, dintre care 3 în activitate și 24 în protecție. Vârsta medie: 51 de ani. Organigrama din 2014 prevede 78 de posturi. Datorii la bugetul local: 1.350.683 lei, impozite din sem. II 2019 până în 2024. Sumele primite pe Legea 232 în 2024: 1,841 milioane lei. La 21 iunie 2024, Arsenal a semnat cu Torman SRL contractul nr. 203 pentru asamblare de muniție, cu investiții de 3 milioane de euro în infrastructură și tehnologie și cu producția anunțată pentru aprilie 2025. Raportul administratorilor se oprește înainte să spună dacă s-a întâmplat. Cifra de afaceri din 2025, 1,49 milioane lei, și pierderea de 405,4 mii de lei nu arată o fabrică de tunuri repornită.

Făgăraș, cu afaceri zero, și Pirochim, cu 73,4 mii de lei, sunt în aceeași categorie de bilanț, chiar dacă povestea industrială diferă: una este uzina veche de pulberi, cealaltă este vehiculul prin care statul a intrat cu 49% într-un proiect german încă neproductiv, după datele publice.

Moreni și Sadu au pierderi mai mari decât vânzările. Nu am găsit un plan de restructurare aprobat, cu date și sume, care să spună ce se întâmplă cu SAUR, cu Zimbru sau cu liniile de cartuș de la Bumbești-Jiu.

Acuzații, nu sentințe

La 24 iulie 2026, AGERPRES a scris, citând surse judiciare, că procurorii DNA au reținut trei directori din uzine Romarm, sub acuzația că ar fi luat mită: Mihai Rafiu, director la uzina de armament din București, Alexandru Tiberiu Pîrvu, director la uzina din Plopeni, și Liliana Sorescu, director comercial la Plopeni, plus un reprezentant al unor firme private. Urmau să fie prezentați instanței cu propunere de arestare. Nu am găsit o hotărâre. Numele folosite de agenție, „uzine de armament”, nu coincid literal cu denumirile de pe site, Uzina Mecanică București și Uzina Mecanică Plopeni, dar AGERPRES spune că ambele sunt filiale Romarm.

În aceeași zi, compania a pus problemele pe seama unor deficiențe semnalate Ministerului Economiei, cu soluții trimise din aprilie 2026 și lăsate fără decizie. Comunicatul vorbește despre degradarea activelor, decalajul tehnologic și „devalizarea secțiilor de producție” și se teme că Romarm este ținută pe post de dispecer. Este poziția companiei, nu o constatare a Curții de Conturi și nu capătul de acuzare din dosarul DNA. Tot compania spune că contractele în derulare nu sunt afectate. Afirmația stă lângă provizioanele de penalități și lângă procesul de 27,88 milioane de lei.

Ce rămâne necunoscut

Nu știm câte obuze, cartușe sau rachete a livrat fiecare uzină în 2024 și 2025, către Armată sau către altcineva. Nu știm lista celor peste 50 de piețe. Nu știm dacă în 2026 s-a semnat, totuși, vreun contract mic pe care conducerea Romarm nu l-a pus în declarația către presă. Nu știm câți oameni lucrează la Plopeni, Carfil, Tohan, Mija, Electromecanica, Metrom, Moreni, Sadu, Dragomirești, Făgăraș sau Pirochim: avem efective doar pentru UMB, Cugir și, pe 2024, Reșița, plus nucleul de la asocierea cu GDELS. Nu știm dacă linia belgiană de la Cugir va fi montată la termen și nici dacă fabrica de la Victoria a început șantierul. Nu știm câți dintre cei 227 de Piranha sunt în înzestrare astăzi și dacă suplimentarea de 150 a devenit comandă. Nu știm cum se termină procesul cu UM 02550 și dosarul DNA.

Știm însă ceva care schimbă titlurile ușoare despre „fabricile Armatei”. Ele sunt fabricile Economiei. Armata le certifică, le comandă și, când marfa nu vine sau nu corespunde, le penalizează. Programele noi, cele de miliarde, au mers în 2026 către industrie privată și către prime străini, cu o singură excepție industrială deja în producție, blindatele de la București, și cu o excepție doar semnată, pulberile de la Victoria.

La 4 octombrie 2026, șantierele navale din România nu spun aceeași poveste. Pe Dunăre, Orșova și Severnav raportează la bursă comenzi noi de nave și corpuri fluviale pentru clienți din spațiul comunitar, iar Vard, controlat de Fincantieri, este desemnat oficial să preia o parte din secțiunile de croazieră mutate din Italia. La Marea Neagră, singurul program militar nou care prevede construcție în țară — două nave de patrulare și două vedete pentru scafandri, cu un obiectiv de 920 de milioane de euro fără TVA, finanțat prin SAFE și atribuit grupului Rheinmetall — este legat de Mangalia, al cărei operator, Damen Shipyards Mangalia, este în faliment, iar licitația din 1 octombrie 2026 nu a avut niciun ofertant. Galați, încă al grupului olandez Damen, a livrat în 2024–2025 nave pentru Pakistan și Olanda, nu pentru Forțele Navale Române. Corveta ușoară HISAR, contractată la 223 de milioane de euro fără TVA, se cumpără din Turcia.

Cine deține șantierele, la ultima verificare

Damen Shipyards Galați este, pe pagina proprie, una dintre unitățile grupului olandez, intrat în șantier în 1999. Grupul se descrie în raportul anual 2025 ca afacere de familie, nu ca societate de bursă. Același raport enumeră în România patru nume — Damen Shipyards Galați, Damen Workforce Romania, Marine Design Engineering Galați și Van der Velden Galați — și spune că integrarea șantierului din Galați în divizia Damen Naval este în curs. Nu am găsit un act din 2025 sau 2026 prin care șantierul să fi fost vândut. Pagina șantierului indică 55 de hectare și aproximativ 1.700 de angajați, pe Strada Alexandru Moruzzi 132. Din 1999, Damen spune că a livrat de la Galați peste 400 de nave, dintre care 30 militare pentru 13 țări. Cifra de afaceri și profitul doar al șantierului nu sunt publicate; ce există sunt rezultatele de grup.

La Mangalia, situația juridică este alta și este mai nouă decât disputa politică. Damen Shipyards Mangalia S.A., cu sediul în str. Portului nr. 1, a intrat în insolvență la 19 iunie 2024, la cererea Damen Holding. AGERPRES scria la 8 mai 2026 că statul rămâne acționar majoritar cu 51%, iar Damen cu 49%. În 2023, grupul olandez notificase rezilierea acordului de asociere din 2018, pe motiv că Legea nr. 187/2023 anulase cadrul pe care se sprijinea asocierea, și exista un litigiu arbitral. La 6 aprilie 2026, CITR anunța că creditorii au respins planul de reorganizare. Tribunalul Constanța a deschis falimentul prin sentința civilă nr. 549 din 28 aprilie 2026, în dosarul 3753/118/2024, și l-a desemnat lichidator pe CITR SPRL Filiala Constanța.

Publicația de vânzare din 9 septembrie 2026 descrie activul scos la licitație în bloc: construcție, reparație și conversie de nave și structuri offshore, trei docuri uscate de 302×48 m, 322×48 m și 360×60 m, circa 1.590 de metri liniari de cheu, o hală de asamblare de peste 10.500 mp și macarale portal de până la 1.000 de tone. Terenul din incintă, 793.274 mp, este proprietatea publică a statului și este concesionat pe 49 de ani către Șantierul Naval 2 Mai S.A., prin HG nr. 763/2024. Prețul de evaluare și prețul de pornire erau identice: 184.045.760,63 euro, fără TVA. Licitația a fost fixată pentru 1 octombrie 2026. Radio România Constanța a relatat în aceeași zi că nu s-a înscris niciun participant și că runda următoare coboară prețul de pornire la 75% din evaluare. Nu există, în sursele deschise pentru acest text, un adjudecatar.

Vard Tulcea este în grupul Vard din 2000, Vard Brăila din 2003. Paginile lor îi prezintă ca șantiere de corpuri și de echipare, cu capacitatea de a livra și nave complete, și ca parte a grupului care ține de Fincantieri. La Brăila, pagina curentă dă 1.680 de angajați și 499.704 m²; raportul de mediu Vard pe 2024 dădea 1.383 de angajați la Brăila și 2.540 la Tulcea. Nu am găsit un transfer de proprietate mai nou decât intrarea în Vard.

Șantierul Naval Constanța rămâne, pe datele Bursei de Valori București consultate în octombrie 2026, controlat de Resource International SA din Majuro, Insulele Marshall: 63.544.686 de acțiuni, adică 97,7645%, structură comunicată de emitent la 21 iulie 2026. Simbolul SNC, pe AeRO, este suspendat din 5 august 2026, ora 9:45, după Decizia ASF nr. 795 din 30 iulie 2026, care a inițiat retragerea acționarilor minoritari. Capitalul social este 162.494.260 lei. Ultimul preț afișat, 3,0800 lei la 4 august 2026, dă o capitalizare de 200.192.928,32 lei. EPS-ul afișat de bursă este −0,78 lei.

La Orșova, registrul de la 31 decembrie 2025 împarte aproape egal controlul: Longshield Investment Group 47,0630% și Sea Container Services 47,0630%. Longshield este numele luat în iunie 2024 de fosta SIF Muntenia. Societatea este privată din 1998 și este listată pe piața reglementată, simbol SNO. Severnav, simbol SEVE pe AeRO, avea la aceeași dată ca prim acționar BEO Trade Com, cu 41,8429%, urmat de Constantin Georgescu, director general, cu 29,9990%, și de CFR Marfă, cu 16,3283%. La Giurgiu, grupul francez Piriou scrie că PIRIOU ATG ROMANIA este filială 100%. Forbes a relatat anunțul preluării la 14 decembrie 2021, cu 300 de angajați la momentul tranzacției. Nu am găsit un bilanț mai nou al șantierului giurgiuvean.

Ce s-a întâmplat cu navele militare românești

Programul „Corvetă multifuncțională” nu s-a transformat într-un contract de construcție. Autoritatea contractantă din Ministerul Apărării a aprobat luni, 7 august, anularea procedurii, pentru că ofertantul declarat câștigător nu a semnat acordul-cadru în termenele cerute și pentru că nu au fost identificate fondurile necesare ca să fie declarat câștigător operatorul clasat următorul. Decizia a fost comunicată celor trei ofertanți a doua zi. Comunicatul nu tipărește anul; dintre anii recenți, 7 august a căzut luni în 2023. Naval News reconstituie selecția din 2019: Naval Group împreună cu Șantierul Naval Constanța, pentru patru corvete, cu modernizarea fregatelor Type 22 și un centru de mentenanță. Contractul nu a intrat în vigoare. MApN nu publică, în comunicatul de anulare, numele ofertanților și nici valorile ofertelor.

Următorul contract semnat nu umple un doc românesc. La 3 decembrie — Naval News datează ceremonia 3 decembrie 2025 — MApN și compania turcă ASFAT au semnat achiziția unei corvete ușoare din clasa HISAR. Prețul din comunicatul ministerului este 223 de milioane de euro fără TVA și acoperă nava, instruirea și un pachet de suport logistic. CSAT aprobase programul în martie 2025; comisiile de apărare dăduseră aviz la 8 septembrie. Nava identificată de Naval News este TCG Akhisar (P-1220), construită pentru Marina Turciei și vândută României. Este import, nu producție la Galați, Mangalia sau Constanța.

Vânătoarele de mine sunt, și ele, nave deja construite în altă parte. Programul aprobat de Parlament în mai 2023 are, pe comunicatul Forțelor Navale, o valoare totală de 150 de milioane de euro fără TVA și trei bucăți: acord guvern-la-guvern cu Regatul Unit pentru două Sandown modernizate, suport logistic cu Babcock și sistemul SeaFox cumpărat de la Atlas Elektronik UK. M 270 „Sublocotenent Ion Ghiculescu”, fostul HMS Blyth, a primit pavilionul la Rosyth la 27 septembrie 2023. M 271 „Căpitan Constantin Dumitrescu”, fostul HMS Pembroke, a intrat în serviciu la 4 august și a ajuns la Constanța la 3 noiembrie 2025. Ambele au 600 de tone și echipaje de 40 de oameni. Niciuna nu este o comandă de șantier românesc.

Programul care chiar prevede construcție locală este SAFE, iar cifrele de pe pagina MApN trebuie citite ca valori estimate aprobate, apoi ca obiectiv al contractelor semnate, nu ca preț de deviz publicat navă cu navă. Pentru două vedete de intervenție pentru scafandri, valoarea estimată este 84 de milioane de euro fără TVA. Pentru două nave de patrulare maritimă, tip MOPV, valoarea estimată este 836 de milioane de euro fără TVA. Operatorul economic trecut la ambele este NVL B.V. & Co. KG / Rheinmetall Naval Systems. La lista contractelor semnate, ministerul le ia împreună: obiectiv de 920.000.000 de euro fără TVA. În același dosar de informare, MApN scrie că navele pentru Forțele Navale vor fi realizate la Șantierul naval de la Mangalia 2 Mai. Nota despre legea acordului de împrumut, promulgată prin decret la 4 august 2026, leagă certificarea cooperării industriale cu Rheinmetall AG de componenta navală, „care prevede construcția a patru nave”, în contextul revitalizării Șantierului Naval Mangalia.

Această frază stă lângă faliment, nu în locul lui. Operatorul care a ținut docurile, Damen Shipyards Mangalia, este în lichidare. Terenul mare este al statului, concesionat către 2 Mai. Nu am găsit un contract de execuție semnat între MApN și o societate românească de șantier, cu preț defalcat și an de livrare pentru fiecare navă. Radio România Constanța scrie că proiectul trebuie încheiat până în 2030 și că Rheinmetall nu s-a prezentat la licitațiile șantierului; este o relatare, nu o piesă din dosarul de faliment.

Oferta Damen pentru același tip de nevoie a fost respinsă ca necomparabilă, nu ca inexistentă. În precizările MApN — Naval News le plasează la 12 mai 2026 — ministerul spune că Damen a propus în 2025 un MOPV 2600 care nu acoperă integral misiunile aprobate pentru SAFE, în special lupta antisubmarin. Lista a ceea ce oferta nu includea, potrivit ministerului: sistem de conducere a focului, detecție CBRN, sonar de chilă, sistem de comandă și control în configurație completă, CIWS, contramăsuri și sistem antitorpilă, rachete RAM, lansatoare de torpile. MApN nu publică prețul ofertei. Sumele care circulă — 115 milioane de euro pe platformă, 85 de milioane pentru sistemele Thales, 57 de milioane pentru două vedete, total 457 de milioane, cu livrări la 36 și 42 de luni — sunt redate de Naval News după News.ro. Le consemnăm ca presă, nu ca valoare contractuală.

Nu am găsit, în documentele deschise, o comandă nouă de remorcher militar, de navă pentru Poliția de Frontieră sau de OPV construit în România pentru statul român în 2024–2026, în afara intenției SAFE de mai sus.

Exportul și corpurile pentru șantiere străine

Galațiul are, în schimb, un portofoliu străin verificabil pe site-ul Damen. La 17 decembrie 2024, la Constanța, grupul a predat Pakistanului PNS Yamama, a doua navă OPV 2600, după PNS Hunain din vara lui 2024. Navele au 98 de metri și 2.600 de tone. Comandantul pakistanez prezent la ceremonie a pus construcția celor patru OPV-uri — seria nouă și cele două Yarmook din 2020, pe designul OPV 1900 — în seama șantierului din Galați și a co-makerilor. Valoarea contractului nu este în comunicat.

Nava de sprijin de luptă Den Helder, pentru Marina Olandei, a fost construită tot la Galați. A plecat din România în noiembrie 2024, a ajuns la Vlissingen pe 13 decembrie 2024, a fost botezată la 22 februarie 2025 și predată organizației olandeze COMMIT în martie 2025. Echiparea de luptă a continuat în Olanda. Din nou, fără preț public în materialul Damen.

Raportul anual 2025 al grupului mai fixează la Galați lansarea, în acel an, a feriboturilor Island Class cu numerele 7, 8 și 9 pentru BC Ferries din Canada, nave pregătite să meargă integral electric. Restul comenzilor mari anunțate de grup — 24 de remorchere și nave de lucru pentru sprijinul Marinei britanice, infrastructura din Falkland, remorchere pentru Wilson Sons în Brazilia, licențe de LST 100 cu Australia și Statele Unite — nu sunt atribuite explicit șantierului din Galați. La nivel de grup, 2025 a însemnat afaceri de 3,25 miliarde de euro, EBITDA de 185 de milioane, profit net de 61,1 milioane și 160 de nave livrate. Carnetul pentru 2026 și anii următori era de puțin peste 10 miliarde de euro. Acestea nu sunt cifrele Galațiului.

La Tulcea și Brăila, mutarea de sarcină este de secțiuni, nu de nave întregi cu nume. La 12 februarie 2026, Fincantieri a prezentat planul 2026–2030: o parte din volumul de secțiuni de croazieră se realocă în România, producția de secțiuni crește la Tulcea, iar la Brăila se fac investiții, alături de Vietnam. Motivația scrisă este eliberarea de capacitate în Italia pentru apărare și îmbunătățirea marjei prin productivitatea din România. Planul de investiții al grupului este de aproximativ 1,9 miliarde de euro în 2026–2030, finanțat din exploatare; 250 de milioane din această sumă sunt legate de o posibilă dublare a producției offshore în Vietnam. Cota României nu este separată.

Pagina Brăilei pomenește lucrări mai vechi, fără an și fără client pe cele navale: cinci remorchere spărgătoare de gheață pentru Marea Caspică și nouă nave pentru module offshore. Între 2019 și 2022, șantierul a făcut 86 de blocuri metalice pentru podul suspendat de la Brăila, inaugurat în iulie 2023. Capacitatea de lansare a fost dublată, până în 2021, de la 3.200 la 6.000 de tone; limita actuală declarată este 6.000 de tone, 130 de metri lungime și 32 de metri lățime. Tulcea are un doc plutitor de 27.000 de tone. Comanda Fincantieri cu Norwegian Cruise Line Holdings, anunțată în 2026, trei nave cu livrare în 2036–2037, este scrisă negru pe alb pentru șantierele italiene.

Constanța lucrează, pe relatarea raportului său anual făcută de Puterea.ro la 28 august 2026, pentru armatorul din același cerc cu acționarul majoritar. Hull 592, a patra din seria EcoMaxMR1, tanc petrolier de 41.000 de tone, a fost livrată la începutul lui ianuarie 2025. Hull 593 era programată pentru finalul primului semestru din 2026, Hull 594 pentru trimestrul III 2027. În decembrie 2025 au fost semnate Hull 595 și Hull 596, primele tancuri chimice IMO 2 de 41.500 tdw din seria EcoMaxMR2, cu două opțiuni pe care armatorul trebuia să le declare până la sfârșitul lui 2026. Raportul, așa cum este citat, trece Histria Tanker Holding Ltd drept client pentru construcții și reparații, prin subsidiare, iar Resource International drept finanțator. Nu am deschis PDF-ul situațiilor; cifrele de mai jos sunt cele publicate de Puterea ca extrase din raport. Nu am găsit valorile contractelor în euro. Compania a obținut, potrivit aceleiași relatări, compensări de scumpire de 16% din valoarea contractului la Hull 593 și de 23% la Hull 594.

Orșova își vinde navele fluviale în Uniune și nu își publică clienții noi. În 2025, toate cele cinci nave livrate de la sediul din Mehedinți au mers pe piața intracomunitară, preponderent nave de pasageri, în valoare de 20,499 milioane de euro. Beneficiarul a 100% din livrările de nave ale anului, în tabelul raportului anual, este Rensen Driessen Shipbuilding B.V. din Olanda. În 2024, același client avea 81,71%, restul fiind Gebr De Jonge. La 29 aprilie 2026, șantierul a raportat la BVB două contracte externe, 8.630.000 de euro, livrare la Orșova în 2028/2029. La 25 iunie 2026, alte trei nave, 13.095.000 de euro, livrare în 2029. Cumpărătorul este acoperit de clauza de confidențialitate. Sunt contracte de construcție, nu de reparație. Reparațiile și chiria șalandelor stau la sucursala din Agigea și sunt, în raport, preponderent interne.

Severnav vinde corpuri, nu neapărat nave la cheie. Rapoartele curente din 2026, fără nume de client, însumează: 7.940.000 de euro la 7 ianuarie, corpuri de pasageri, livrare 2027; 6.634.000 de euro la 26 ianuarie și 4 februarie, corpuri de pasageri, livrare 2026 și 2027; 8.348.400 de euro la 29 aprilie, corpuri fluviale, livrare 2027 și 2028. Raportul anual spune că portofoliul și negocierile acopereau capacitatea lui 2026 și, în faza de negociere, și pe 2027. BEO Trade Com, acționarul principal, este parte afiliată pentru construcție și reparații. Nu rezultă din rapoartele curente că cele trei pachete din 2026 sunt ale BEO.

Giurgiu, la Piriou, este descris ca șantier de 15 hectare, cu 30.000 m² de ateliere, patru hale de 110 de metri și un synchrolift de 3.000 de tone, plus o concesiune la Constanța. Activitatea istorică: nave de interior, apoi corpuri și nave pentru offshore, lucru portuar și pescuit. Nu am găsit un contract din 2024–2026 cu client, număr de unități și preț.

Cifrele pe care le publică șantierele listate

Orșova a încheiat 2025 cu venituri totale de 126.895.878 lei, profit brut de 10.414.896 lei și profit net de 8.762.422 lei, față de 5.936.340 lei în 2024. Graficul din raportul anual afișează o cifră de afaceri de 123.096.950 lei, în creștere cu 23,37%. O frază din text numește suma de 8.762.422 lei „profit brut”; tabelul o tratează ca rezultat net. Numărul mediu de salariați a fost 348, față de 344. Construcția de nave a adus 84,03% din cifra de afaceri. Sucursala din Agigea a scăzut ca pondere, la 14,91%. Șantierul spune că are comenzi pentru 2026, 2027 și parțial 2028. Lansarea de la Orșova este descrisă până la 135 de metri lungime și 15 metri lățime, cu o platformă pentru cinci nave fluviale deodată.

Severnav a avut, dimpotrivă, o cifră de afaceri mai mică: 95.927.790 lei în 2025, după 109.079.563 lei în 2024. Profitul net a urcat totuși la 2.575.719 lei, de la 1.928.954 lei. Profitul din exploatare a fost 7.924.002 lei, iar activitatea financiară a închis cu o pierdere de 5.196.776 lei, din curs și din dobânzi. Datoriile curente depășeau activele curente cu 9.934.459 lei la 31 decembrie 2025, mai puțin decât cei 15.066.895 lei din anul precedent. În 2025 au intrat 180 de oameni și au ieșit 123; la sfârșitul anului erau 21 de salariați străini. Numărul mediu total nu este în pasajele citite.

Constanța, dacă stăm pe tabelul reprodus de Puterea din raportul anual, arată de ce o triplare a cifrei de afaceri poate coexista cu pierderea. Cifra de afaceri netă a sărit de la 101.491.698 lei în 2024 la 308.743.920 lei în 2025, în timp ce veniturile din exploatare au crescut doar de la 231.210.200 la 236.539.028 lei. Producția în curs a trecut de la plus 128.268.889 lei la minus 68.450.506 lei: nava livrată în ianuarie 2025 a descărcat stocul în cifră de afaceri. Producția totală descrisă rămâne plată: 235.382.367 lei în 2025, după 229.755.364 lei în 2024, din care reparațiile, 134.904.775 lei, au depășit construcțiile noi, 94.200.062 lei. Pierderea totală citată pentru 2025 este 50,65 milioane lei, după 51,9 milioane în 2024. Rezultatul din exploatare este negativ și în 2024 (circa 48,5 milioane lei) și în 2025 (circa 46,2 milioane). Numărul mediu de angajați: 877, față de 894. Cheltuielile cu personalul ar fi urcat de la 72,7 la 89,7 milioane lei în doi ani.

Structura datoriilor, tot din aceeași relatare, schimbă lectura celor 292 de milioane. Avansurile de la clienți pentru construcții noi erau 198.952.803 lei, adică 68%. Creditele bancare, 32.282.322 lei, stau lângă creditele de la acționarul majoritar, 32.562.750 lei. Bursa afișa la 4 august 2026 un P/BV de 5,55, consecință a capitalurilor erodate, nu a unui preț exuberant: 3,08 lei pe acțiune. Site-ul șantierului, în reconstrucție, spune doar că lucrează la capacitate maximă, la construcții noi, reparații și andocare, în Incinta Port nr. 1. Nu publică acolo bilanțul.

Ce rămâne în afara actelor

Nu există, în sursele deschise pentru acest text, o situație financiară a Damen Galați separată de grup și nici registrul care să arate dacă persoana juridică românească și-a schimbat acționarii după 1999. Nu există prețuri pentru OPV-urile pakistaneze, pentru Den Helder sau pentru feriboturile BC Ferries. Nu există numele unui cumpărător al Mangaliei după licitația fără ofertanți din 1 octombrie 2026 și nu există numărul de salariați ai companiei în faliment. Nu există o defalcare a celor 920 de milioane de euro pe fiecare dintre cele patru nave și nu există dovada că o societate românească a și semnat execuția, deși MApN indică Mangalia 2 Mai.

La Vard nu am găsit numele unei nave de croazieră, de expediție sau militare contractate ca produs finit al Tulcei sau Brăilei în 2024–2026. La Constanța, valorile în euro ale tancurilor Hull 593–596 nu sunt în relatarea folosită. La Orșova și Severnav, cumpărătorii din 2026 sunt confidențiali sau omiși. La Giurgiu nu am găsit contracte și bilanț după 2021. Nu am verificat, dintr-un raport al companiei, activitatea Șantierului Naval Midia și nu am găsit un operator material, cu contracte publicate, la Oltenița. Poliția de Frontieră nu apare, în paginile deschise, cu o comandă de navă nouă legată de un șantier românesc.

Ce se poate spune fără să completăm golurile: exportul de nave fluviale și de corpuri este documentat la bursă, în euro și cu ani de livrare; construcția militară pentru România, acolo unde există contract semnat și preț de minister, este fie import (HISAR, Sandown), fie un obiectiv SAFE a cărui uzină anunțată este chiar șantierul scos la licitație.