Publicat pe — Lasă un comentariu

Baza Mihail Kogălniceanu: istorie, extinderea de 2,5 miliarde euro și locul ei între marile baze NATO

Bază aeriană militară la apus, cu pistă lungă iluminată, un avion militar de transport pe platformă, hangare arcuite și turn de control lângă mare

Rezumat. Baza 57 Aeriană „Căpitan Aviator Constantin Cantacuzino” de la Mihail Kogălniceanu (MKAB), din județul Constanța, a pornit ca aerodrom militar al Forțelor Aeriene Române și a devenit, în ultimii 25 de ani, principalul nod militar aliat de la Marea Neagră. Prin ea au tranzitat forțele americane care plecau spre Irak și Afganistan. Aici a avut sediul Forța Rotațională a Pușcașilor Marini americani pentru Marea Neagră, iar din 2022 baza a găzduit brigăzi ale Diviziei 101 Aeropurtate. Din 2024, Armata SUA are aici prima sa garnizoană din România. Statul român derulează în prezent cel mai mare proiect de infrastructură militară de după 1990: o investiție de aproximativ 12,4 miliarde de lei (circa 2,5 miliarde de euro), împărțită în patru etape și eșalonată până în jurul anului 2040. Articolul prezintă istoria bazei, rolul ei actual și detaliile proiectului de extindere, așa cum reies din documentele oficiale. Apoi compară Kogălniceanu cu cele mai importante baze NATO și americane din Europa și din Atlanticul de Nord.

Pe scurt: Baza 57 Aeriană în cifre

Indicator Valoare Sursa
Denumire oficială Baza 57 Aeriană „Căpitan Aviator Constantin Cantacuzino”, cazarma 888 Mihail Kogălniceanu MApN / Forțele Aeriene Române
Amplasare Comuna Mihail Kogălniceanu, jud. Constanța, la circa 25 km nord-vest de Constanța, lângă aeroportul civil MApN
Valoarea proiectului de extindere aprox. 12,4 miliarde lei fără TVA (circa 2,5 miliarde euro) MApN
Act de aprobare HG nr. 781/2019 (indicatori tehnico-economici) Guvernul României
Etape 4 etape, finalizare estimată în jurul anului 2040 (MApN a indicat și 2042, în funcție de finanțare) MApN
Suprafață finală aprox. 2.800 ha, perimetru de circa 30 km MApN
Pistă nouă aprox. 3.500 m × 45 m, exclusiv militară, situată la 1.035 m est (în ax) de pista existentă HG 781/2019, MApN
Contract Etapa I A4141/29.04.2022, Aduro Impex (lider) – Strabag – Bog’Art, 1,433 miliarde lei fără TVA (valoare inițială) SEAP / MApN
Militari americani în România aprox. 1.000 după redimensionarea anunțată în octombrie 2025 MApN

Istoria bazei

Originile: aerodrom militar românesc în perioada Războiului Rece

Aerodromul de la Mihail Kogălniceanu a fost folosit ca bază militară încă din anii 1950. Potrivit Forțelor Aeriene Române, în 1955 aici a fost mutat Regimentul 172 Aviație Vânătoare, redenumit Regimentul 57 în 1959. În timpul Războiului Rece, aerodromul a făcut parte din sistemul de apărare aeriană al României, ca membru al Tratatului de la Varșovia, și a operat avioane de vânătoare de producție sovietică. În 1995, în cadrul reorganizării de după 1990, unitatea a devenit Baza 57 Aeriană. Aerodromul a fost folosit și de aeroportul civil Mihail Kogălniceanu, iar până la construirea noii piste, zborurile militare s-au făcut pe pista aeroportului civil. Nota de fundamentare a HG 781/2019 descrie această pistă ca fiind „într-o stare avansată de degradare”.

1999: primii pași ai prezenței americane

Potrivit Armatei SUA, baza este folosită de forțele americane din 1999, anul campaniei NATO din Kosovo. Mihail Kogălniceanu a devenit atunci un punct de tranzit spre Balcani. În anii următori, aeroportul a fost folosit și pentru rotația contingentelor românești din misiunea KFOR.

2003: hub de tranzit pentru operațiunile din Irak

Turcia a refuzat atunci tranzitul trupelor americane, iar Mihail Kogălniceanu a devenit unul dintre cele patru amplasamente militare românești folosite de SUA ca zonă de tranzit pentru operațiunile din Irak. Baza a fost operată de Grupul 458 Expediționar Aerian al Forțelor Aeriene ale SUA. Conform datelor citate în literatura de specialitate, în primele trei luni ale operațiunii prin bază au tranzitat aproximativ 1.300 de zboruri de marfă și personal, cu circa 6.200 de militari și aproximativ 11.100 de tone de echipamente.

2005–2013: acordul de acces și facilitatea permanentă

Acordul de cooperare în domeniul apărării dintre România și SUA, semnat în decembrie 2005, a oferit cadrul juridic pentru folosirea de către forțele americane a mai multor amplasamente românești, inclusiv Mihail Kogălniceanu și poligonul Babadag. În jurul anului 2009 a început construcția unei facilități americane permanente (Permanent Forward Operating Site), pe amplasamentul fostei garnizoane a Brigăzii 34 Mecanizate Teritoriale. Inițial, facilitatea a fost gândită pentru Joint Task Force East, care a devenit ulterior Task Force East. În octombrie 2013, România a acceptat ca baza să fie folosită ca nod logistic pentru retragerea trupelor și echipamentelor americane din Afganistan. Astfel, Mihail Kogălniceanu a preluat o parte din rolul bazei Manas din Kârgâzstan, al cărei contract de închiriere expira în 2014.

2010–2018: Forța Rotațională a Pușcașilor Marini pentru Marea Neagră

Între 2010 și 2018, baza a găzduit comandamentul Black Sea Rotational Force (BSRF) al Corpului Pușcașilor Marini ai SUA. Forța organiza exerciții și programe de cooperare cu statele din zona Mării Negre, din Balcani și din Caucaz. În 2018, Corpul Pușcașilor Marini și-a mutat accentul rotațional spre Norvegia.

2014–2021: flancul estic după anexarea Crimeii

După anexarea ilegală a Crimeii de către Federația Rusă, în 2014, importanța bazei a crescut mult. Mihail Kogălniceanu a devenit una dintre principalele baze de operare pentru forțele rotaționale americane din sud-estul Europei. Aici au staționat batalioane mecanizate, elemente de aviație cu rotor (elicoptere) și forțe care participau la exerciții precum Saber Guardian sau Defender Europe. Baza a sprijinit și misiunile NATO de poliție aeriană întărită (Enhanced Air Policing). În 2019, Guvernul a aprobat prin HG 781/2019 indicatorii tehnico-economici ai proiectului „Infrastructura Bazei 57 Aeriană din cazarma 888 Mihail Kogălniceanu”, adică documentul de bază pentru extinderea de astăzi.

2022–2025: Divizia 101 Aeropurtată și apogeul prezenței americane

După invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, SUA și-au întărit semnificativ prezența în România. În 2022, la Mihail Kogălniceanu a fost dislocat un comandament avansat al Diviziei 101 Aeropurtate, împreună cu o brigadă de luptă a acesteia. În anii următori, prin bază s-au rotit mai multe brigăzi americane. Pe 26 martie 2025, de exemplu, MApN a anunțat transferul de autoritate de la Brigada 3 „Task Force Patriot” a Diviziei 10 Munte la Brigada 2 „Task Force Strike” a Diviziei 101 Aeropurtate. Pe durata misiunii, Brigada 2 s-a aflat sub comanda operațională a Diviziei 1 Blindate, dislocată tot la Mihail Kogălniceanu. Potrivit MApN, la acel moment în România se aflau peste 1.700 de militari americani, mai ales la Mihail Kogălniceanu, Deveselu și Câmpia Turzii.

Pe 15 iunie 2024 a fost înființată U.S. Army Garrison Black Sea, a noua garnizoană a Armatei SUA în Europa și prima din România și Bulgaria. Garnizoana are sediul la Mihail Kogălniceanu și administrează cinci amplasamente: MKAB și Babadag în România, respectiv Novo Selo, Aytos și Chubra în Bulgaria. Armata SUA o descrie drept cea mai estică instalație a sa din Europa și o platformă de proiecție a forței pentru zona de operații „Victory South” a Corpului V.

Octombrie 2025 – 2026: redimensionare și noi cereri

La sfârșitul lui octombrie 2025, MApN a anunțat că SUA opresc rotația în Europa a unei brigăzi care avea elemente și la Mihail Kogălniceanu. Ministerul a estimat că în România rămân aproximativ 1.000 de militari americani. Comandamentul Armatei SUA pentru Europa și Africa a precizat că decizia „nu reprezintă o retragere americană din Europa”. Prezența rămâne mai mare decât înainte de 2022. În martie 2026, pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a analizat dislocarea temporară de capabilități militare în România. Presa a scris că SUA ar fi cerut dislocarea de trupe și avioane de luptă la Mihail Kogălniceanu. Efectivele și durata finale ale acestei dislocări nu au fost publicate oficial până la data scrierii articolului.

Rolul actual al bazei

  • Bază a Forțelor Aeriene Române. Aici se execută misiuni de poliție aeriană și de căutare-salvare, conform notei de fundamentare a HG 781/2019, precum și activități de îmbarcare și debarcare a trupelor și materialelor pentru teatrele de operații.
  • Nod logistic aliat. Baza primește, organizează și deplasează mai departe forțele aliate care ajung în regiunea Mării Negre (activități cunoscute în NATO ca RSOM, reception, staging and onward movement). Proiectul de extindere prevede o zonă RSOM dedicată.
  • Bază a garnizoanei americane U.S. Army Garrison Black Sea și a forțelor rotaționale americane.
  • Platformă pentru exerciții multinaționale și pentru misiunile NATO de poliție aeriană întărită, în coordonare cu Divizia Multinațională Sud-Est.

Importanța strategică a bazei vine din poziția ei. Se află la circa 25 km de portul Constanța, cel mai mare port la Marea Neagră al unui stat membru UE și NATO. Este aproape de coridoarele de mobilitate militară care leagă porturile și aeroporturile de flancul estic și se află la mică distanță de Ucraina, de Republica Moldova și de zona de operații din nord-vestul Mării Negre.

Extinderea: cel mai mare proiect de infrastructură militară al României de după 1990

Cadrul legal și valoarea

Proiectul se numește „Infrastructura Bazei 57 Aeriană din cazarma 888 Mihail Kogălniceanu”, iar indicatorii lui tehnico-economici au fost aprobați prin HG nr. 781 din 4 noiembrie 2019. Potrivit MApN, valoarea totală a investiției este de aproximativ 12,4 miliarde de lei fără TVA, adică circa 2,5 miliarde de euro. Durata de realizare este de aproximativ 240 de luni de la aprobare. Ministerul a subliniat public că proiectul este finanțat integral din bugetul MApN și că nu depinde de prezența trupelor americane sau aliate.

Ce prevede proiectul

Nota de fundamentare a HG 781/2019 împarte investiția pe zone funcționale:

  • zona operațională și zona de staționare și mentenanță a aeronavelor (escadrilă de avioane multirol, mentenanță de nivel intermediar și complex, mentenanță pentru sisteme speciale);
  • zona RSOM, zona CARGO și zona HOT CARGO, plus zone de tranzit logistic și terestru;
  • zona de elicoptere și zona pentru sistemele de apărare aeriană cu bază la sol;
  • depozite, parc de tehnică militară și depozit de carburanți-lubrifianți, cu capacitate mai mare de stocare a combustibilului pentru avioanele cu reacție;
  • zona de instruire pentru forțele terestre, simulator de zbor și o stație de pompieri și intervenție la accidente de aviație (crash and fire station);
  • zonă socială și administrativă, inclusiv locuințe pentru personal;
  • rețele de utilități, voce-date, balizaj și sisteme de radionavigație, protecția forței și sisteme de securitate electronică și TEMPEST.

Infrastructura de aviație include platforme de staționare pentru aeronavele grele și de transport tactic, o cale de rulare pentru avioanele de transport strategic, platforme pentru testarea motoarelor la sol, o platformă de reacție rapidă, adăposturi pentru aeronave și, mai ales, o pistă nouă, exclusiv militară, amplasată la 1.035 m est (în ax) de pista existentă.

Etapele

MApN a anunțat un proiect în patru etape, desfășurat pe aproximativ 20 de ani:

  • Etapa I (în curs): noua pistă de decolare-aterizare, căile de rulare, o clădire administrativă și una pentru comunicații. Etapa a fost precedată de exproprieri pentru extinderea perimetrului și de o parte din împrejmuire. Potrivit reprezentanților MApN citați de TVR, pista ar trebui finalizată în 2027.
  • Etapa a II-a, conform informațiilor prezentate de MApN în presă: componenta socială, cu locuințe, grădinițe, școală și spital. La final, baza ar urma să poată găzdui până la aproximativ 10.000 de militari.
  • Etapele a III-a și a IV-a: celelalte zone funcționale prevăzute în HG 781/2019. Calendarul detaliat și contractele pentru aceste etape nu au fost făcute publice până la data scrierii articolului.

În 2026, Guvernul a pregătit și o decizie privind scoaterea din funcțiune și demolarea unor construcții vechi din bază, pentru a face loc noii infrastructuri.

Pista nouă

Ordinul de începere a lucrărilor la Etapa I a fost emis pe 3 iunie 2024, iar MApN a marcat oficial începerea lucrărilor la pistă pe 11 iunie 2024. Ministerul a prezentat-o drept prima pistă cu destinație militară construită în România după 1990. Conform datelor MApN prezentate în presă, pista va avea aproximativ 3.500 m lungime și 45 m lățime și va putea fi folosită de toată gama de aeronave aliate, inclusiv de avioanele grele de transport.

Contracte și contractori

Informațiile de mai jos provin din anunțurile publicate în SEAP și din comunicările MApN. O parte din documentație este clasificată.

  • Contractul nr. A4141 din 29.04.2022, pentru proiectarea și execuția Etapei I, a fost atribuit asocierii Aduro Impex (lider) – Strabag – Bog’Art. Valoarea inițială a fost de 1.433.109.102,15 lei fără TVA (aproximativ 1,705 miliarde lei cu TVA), cu o durată de implementare de patru ani. Autoritatea contractantă este MApN, prin UM 02523, ca organism central de achiziție, împreună cu UM 02542 Focșani. Procedura a fost o licitație restrânsă, organizată conform OUG 114/2011 privind achizițiile în domeniile apărării și securității. Contractul nu a fost împărțit pe loturi și este clasificat „secret de serviciu”. Finanțarea vine din bugetul MApN.
  • Acte adiționale. Potrivit anunțurilor de modificare din SEAP analizate de presă, valoarea contractului a crescut prin mai multe acte adiționale până la aproximativ 1,676 miliarde lei fără TVA, iar o parte din aceste majorări au fost aprobate în decembrie 2025. Documentația de atribuire menționa o valoare estimată de până la aproximativ 2,148 miliarde lei fără TVA, inclusiv pentru eventuale lucrări similare.
  • Supervizarea lucrărilor a fost atribuită companiilor Ghallard Sys și IRD Engineering, potrivit comunicărilor acestora.

Unele surse au descris baza drept „cea mai mare bază NATO din Europa”, chiar mai mare decât Ramstein. Comparația se referă la suprafață (aproximativ 2.800 ha la final). Ea nu se referă la numărul de militari sau la volumul operațiunilor, iar baza va atinge această dimensiune abia după finalizarea tuturor etapelor.

Cele mai importante baze NATO și americane din Europa și Atlanticul de Nord

Tabelul de mai jos prezintă cele mai importante baze aliate după rolul strategic. Efectivele sunt aproximative și provin din surse oficiale ale SUA sau din analize recente. Ele nu sunt direct comparabile: unele includ civili, contractori sau membrii familiilor, altele doar militarii activi. Unde nu am găsit o cifră verificabilă, am trecut „n/d”.

Baza Țara Localizare Efective (aprox.) Rol strategic
Ramstein Air Base Germania Renania-Palatinat, lângă Kaiserslautern aprox. 16.200 militari, civili și contractori; comunitatea militară Kaiserslautern are aprox. 54.000 de americani Comandamentul Forțelor Aeriene ale SUA în Europa și Africa, Comandamentul Aerian Aliat al NATO, cel mai mare hub de transport aerian militar american din afara SUA
Grafenwöhr / Vilseck (USAG Bavaria) Germania Bavaria aprox. 4.500 militari la Vilseck (Regimentul 2 Cavalerie); SUA au anunțat în mai 2026 retragerea a aprox. 5.000 de militari din Germania Cel mai mare poligon de instruire al Armatei SUA din afara SUA (după suprafață)
Naval Station Rota Spania Golful Cádiz aprox. 7.000 de americani, dintre care peste 3.500 militari activi Port-bază pentru cinci distrugătoare Aegis din apărarea antirachetă a NATO; „poarta Mediteranei”
Aviano Air Base Italia Friuli-Veneția Giulia aprox. 10.000 de persoane, inclusiv personal și familii Aripa 31 Vânătoare (F-16), singura aripă de vânătoare americană la sud de Alpi
NSA Naples Italia Napoli n/d separat (Italia: 12.662 militari activi americani, decembrie 2025) Comandamentul Forțelor Navale ale SUA pentru Europa și Africa, Flota a 6-a, Comandamentul Forțelor Întrunite Aliate Napoli
Incirlik Air Base Türkiye Adana aprox. 1.465 militari și 365 civili (aprox. 1.830 în total) Aripa 39 Bază Aeriană; bază a NATO în sudul Alianței, aproape de Orientul Mijlociu
NSA Souda Bay Grecia Creta aprox. 1.000 (estimare CEPA) Logistică navală și aeriană în estul Mediteranei
RAF Lakenheath / Mildenhall Regatul Unit Suffolk Lakenheath: aprox. 5.177 militari activi americani și 2.700 civili Aripa 48 Vânătoare (F-35A și F-15E); Mildenhall: realimentare în zbor și operațiuni speciale
Redzikowo (NSF) Polonia Lângă Słupsk aprox. 355 militari și civili americani A doua bază Aegis Ashore, declarată operațională de NATO în iulie 2024
Deveselu (NSF) România Județul Olt aprox. 200 de militari în total la cele două baze Aegis Ashore (Deveselu și Redzikowo), conform NATO Prima bază Aegis Ashore a scutului antirachetă al NATO, operațională din 2016
Mihail Kogălniceanu (Baza 57) România Județul Constanța aprox. 1.000 de militari americani în toată România după octombrie 2025 (MApN); 700–800 la MK, conform presei Nod logistic aliat la Marea Neagră; sediul U.S. Army Garrison Black Sea
Łask (Baza 32 Aeriană) Polonia Voievodatul Łódź n/d (prezență americană rotațională) Baza avioanelor F-16 poloneze; detașamente aeriene americane prin rotație
Šiauliai Lituania Nordul Lituaniei n/d (detașamente aliate prin rotație) Bază a misiunii NATO de poliție aeriană în statele baltice
Ämari Estonia Lângă Tallinn n/d (detașamente aliate prin rotație) A doua bază a misiunii NATO de poliție aeriană în statele baltice
Pituffik Space Base (fosta Thule) Groenlanda (Danemarca) Nord-vestul Groenlandei aprox. 150 militari americani din Forțele Aeriene și Forța Spațială Avertizare timpurie antirachetă și supraveghere spațială; cel mai nordic port de ape adânci
Keflavík Islanda Peninsula Reykjanes n/d (prezență aliată prin rotație) Supraveghere antisubmarin în breșa GIUK (Groenlanda–Islanda–Regatul Unit); poliție aeriană NATO

Context: Potrivit datelor DMDC citate de Reuters, în decembrie 2025 SUA aveau aproximativ 68.000 de militari activi staționați permanent în Europa, fără forțele rotaționale. Dintre aceștia, 36.436 se aflau în Germania. Reducerea anunțată în mai 2026 pentru Germania arată că și marile baze istorice depind de deciziile politice de la Washington.

Ce înseamnă Kogălniceanu în această hartă

Comparat cu Ramstein, Rota sau Aviano, Mihail Kogălniceanu este încă o bază în construcție. Are efective mai mici și o infrastructură în curs de modernizare. Totuși, după 2014 și mai ales după 2022, ea a avut un rol pe care marile baze vest-europene nu îl pot avea: este aproape de zona de conflict, la Marea Neagră, și are acces direct la portul Constanța.

  • Este o investiție a României, nu a SUA. Spre deosebire de multe baze vest-europene construite și întreținute în mare parte cu fonduri americane, extinderea de la Kogălniceanu este finanțată din bugetul MApN. Statul român controlează astfel infrastructura, dar suportă și costul ei.
  • Este o bază pentru primire și redistribuire. Zonele RSOM, CARGO și de tranzit logistic arată că baza este proiectată ca punct de intrare și redistribuire a forțelor aliate, nu doar ca bază aeriană națională.
  • Efectivele americane fluctuează. Între 2022 și 2026, numărul militarilor americani din România a crescut, apoi a scăzut, iar în 2026 au apărut cereri pentru dislocări temporare. Infrastructura gândită pentru zeci de ani trebuie să funcționeze indiferent de aceste variații.

Efecte economice și industriale

Pentru județul Constanța și pentru industria românească de construcții, proiectul înseamnă zeci de ani de contracte de proiectare, execuție, supervizare, utilități, IT&C, securitate și mentenanță. Contractele mari sunt atribuite unor asocieri. Subcontractorii regionali pot participa doar dacă îndeplinesc cerințele de securitate industrială (autorizări, certificate de securitate pentru personal și pentru companie), deoarece documentația este clasificată. Investițiile din etapele următoare, precum locuințele, școlile, spitalul și utilitățile, ar putea fi accesibile unui număr mai mare de firme. Calendarul și procedurile acestora nu au fost însă publicate. Infrastructura de mobilitate militară din jurul bazei și al portului Constanța, adică drumurile, căile ferate și terminalele, are dublă utilizare și se poate finanța și prin instrumente europene dedicate apărării și mobilității militare.

Întrebări frecvente

Este Mihail Kogălniceanu o bază americană?

Nu. Este o bază a Forțelor Aeriene Române, Baza 57 Aeriană, pe care forțele americane și aliate o folosesc în baza acordurilor bilaterale și a deciziilor NATO. Garnizoana americană U.S. Army Garrison Black Sea funcționează pe amplasament din 2024.

Cât costă extinderea și cine plătește?

Aproximativ 12,4 miliarde de lei fără TVA (circa 2,5 miliarde de euro), din bugetul MApN, conform ministerului.

Când va fi gata?

Pista nouă este programată pentru 2027. Întregul proiect, în patru etape, ar trebui finalizat în jurul anului 2040. MApN a indicat ca termen estimativ și anul 2042, în funcție de finanțare.

Câți militari vor fi la bază?

Potrivit informațiilor prezentate de MApN în presă, baza va putea găzdui până la aproximativ 10.000 de militari după finalizare. Aceasta este o capacitate, nu un efectiv planificat. În prezent, în toată România se află aproximativ 1.000 de militari americani.

Va deveni cea mai mare bază NATO din Europa?

După suprafață, posibil, odată cu finalizarea tuturor etapelor (aproximativ 2.800 ha). După efective și volumul operațiunilor, baze precum Ramstein rămân mult mai mari.

Cine construiește baza?

Etapa I este realizată de asocierea Aduro Impex (lider) – Strabag – Bog’Art, în baza contractului A4141/2022. Supervizarea este asigurată de Ghallard Sys și IRD Engineering.

Despre LEW

Leichmann Weifert Group (LEW) urmărește investițiile în infrastructura de apărare și mobilitate militară și instrumentele europene de finanțare pentru industria de apărare și pentru tehnologiile cu dublă utilizare. Echipa ajută companiile să-și evalueze eligibilitatea și să-și structureze proiectele. Pentru discuții despre oportunitățile din acest domeniu, ne puteți contacta la +40 21 310 27 01.

Surse

  • Guvernul României, Nota de fundamentare la HG nr. 781/2019 (Infrastructura Bazei 57 Aeriană): gov.ro
  • Forțele Aeriene Române, Baza 57 Aeriană: roaf.ro
  • U.S. Army Garrison Black Sea, istoric: home.army.mil
  • Agenda Construcțiilor, începerea lucrărilor la pista nouă (date MApN): agendaconstructiilor.ro; supervizarea lucrărilor (Ghallard Sys, IRD Engineering): agendaconstructiilor.ro
  • NewsCenter.ro, actele adiționale la contractul A4141 (date SEAP): newscenter.ro
  • B1TV, noua etapă a proiectului și termenul estimat de MApN: b1tv.ro
  • TVR Info, lucrările la Baza 57 (capacitate, locuințe, spital): tvrinfo.ro
  • Libertatea, pista de 3,5 km și ședința CSAT din martie 2026: libertatea.ro
  • Ziare.com / ProTV, răspunsul MApN privind extinderea și transferul de autoritate din martie 2025: ziare.com
  • Informat.ro, redimensionarea forțelor americane anunțată de MApN (29.10.2025): informat.ro
  • Defense-Aerospace, încheierea rotației brigăzii americane: defense-aerospace.com
  • Romania Insider, ședința CSAT din martie 2026: romania-insider.com; EUalive (efective la MK): eualive.net
  • GlobalSecurity, Mihail Kogălniceanu (2003, acordul din 2013): globalsecurity.org
  • NATO, Redzikowo declarată operațională (10.07.2024): nato.int
  • Stars and Stripes, NSF Redzikowo (decembrie 2024): stripes.com; reducerea forțelor din Germania (mai 2026): stripes.com
  • U.S. Navy (CNREURAFCENT), NAVSTA Rota: cnic.navy.mil
  • Military OneSource, Incirlik AB: militaryonesource.mil
  • CEPA, „Going, Going…? The US Base Network in Europe”: cepa.org
  • Reuters, efectivele SUA în Europa (date DMDC, mai 2026): reuters.com

Descoperă mai multe la LEW.RO Software Solutions

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.